La dracu’, destinaţie turistică

Nebun, Iritat, Supărat, Mad, Persoana, Tineri, Femeie

Uneori îmi vine să mă duc la dracu’. Atât de rapid şi de înverşunat încât sunt ferm convinsă că destinaţia e un loc unde mă aşteaptă un flăcău din ăla numai pătrăţele, pătrăţele, cu o frunză imensă de palmier care să-mi facă (nu să-mi dea) vânt nonstop şi două cadâne care să-mi servească râuri de cockteiluri laborios pregătite. Dar ghici ce, dracu’ ăsta e doar în visul meu, undeva între şase şi şapte dimineaţa, că după aia trebuie să iau în piept foarte exact realitatea zilnică.

Şi nu c-ar fi uşor sau greu, banal sau provocator, apocaliptic sau idilic, dar ca pe oricare om activ sau hiperactiv, din când în când, mă cam lasă balamalele sau se şubrezesc nervii. Atunci destinaţia asta turistică devină foarte atractivă, mai ales dacă arată ca în visul meu.

Pân-apuc să-mi fac degrabă bagajul, bag regulamentara cană de cafea de dimineaţă, mă străduiesc să îmblânzesc herghelia sălbatică de gânduri ce sălăşluieşte în căpşorul meu, să răspund clar şi la obiect cu „da” şi „nu”, fără să slobod liniştită vreun „poate” sau „nu ştiu” în timp ce desigur, zâmbesc. Altfel, n-aş mai fi nici umană dar mai ales, calmă.

A, şi nu uit ca din când în când să mai trag nişte aer în piept, să-l ţin pentru câteva secunde acolo, apoi să-l eliberez încet, încet împreună cu tot ce îmi sâcăie ultimul meu neuron funcţional. Cre’că celorlalţi, rămaşi în viaţă, le-a surâs mai tare ideea de vacanţă eternă şi-au şters-o mişeleşte, până să apuc eu să le bag interdicţia de a părăsi teritoriul creierului meu.

De fapt, ce-a vrut să spună autoarea cu filozofeala asta cu iz de vacanţă într-o destinaţie de vis, e că uneori cu toţii avem această chemare subită la drăguţu’ de el, Ăl cu Coarne. Şi că bineînţeles, mai râdem, mai glumim, mai plângem sau ne crizăm, dar niciunul, absolut niciunul nu vrem să ajungem cu adevărat acolo. Există întotdeauna un fir subţire de care să ne agăţăm, o glumă, un surâs, o mână întinsă, o carte, o speranţă, o faptă bună, un cont gras prin Elveţia. Acesta din urmă sigur ar rezolva multe probleme.

Firul meu de azi a fost un gând. Şi lângă el manichiura făcută în culoarea mea preferată, un ceai verde şi haştag iarnanuicavara. Amin.

 

foto: pixabay.com

 

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

5 thoughts on “La dracu’, destinaţie turistică

Lasă un răspuns