Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea?

cake-1543822_960_720

N-aș fi crezut că Elsa, personajul îndrăgit din filmul animat Frozen, o să mă testeze în asemenea hal, să vadă drăguța de ea câtă răbdare poate să ducă subsemnata, dar mai ales ce dexteritate poate avea pe centimetru viteză. De păr. Textul care urmează e dedicat tuturor mămicilor, bunicilor, tăticilor din lumea-ntreagă care au norocul de a avea de la două fete în sus, în familie. Am zis!

M-am trezit târziu în dimineața aceasta, pe motiv de lună plină sau sfârșit de săptămână sau mai mult ca sigur cele două pahare cu vin băute seara. Fiind însă organizată, aveam în plan să recuperez timpul dedicat somnului și să fac tot ce mi-am propus astfel încât să nu-mi aglomerez ziua aiurea sau să-mi mai apară niște ghiocei în creștet din cauza stresului. Cu un ochi la ceas și cu unul la slănina micul dejun din frigider, am tras rapid primii jeanși găsiți (noroc că nu fusese micuța adultă mai rapidă la îmbrăcat ca mine), un pulover, am vizitat fulger baia și iată-mă gata de o nouă zi de muncă. Cine putea să-mi strice planul?

Elsa. Minunata, adorata, mult visata Elsa. Frumos personaj… vă zic. A înnebunit toate fetițele și pe mine pe lângă ele.

Știii, mamiii, ce frumoasă e Elsa? Și ce păr lung și blond are… Și ce rochie de prințesăăă…. Și ce coafură drăguțăăă… vreau și eu! 

Wait, what? Ce vrei??? Coafură? Hait, am îmbulinat-o! Atac de panică instant. Cum să vă spun eu, în umila mea existența podoaba proprie capilară mi-a dat muuult de furcă de-a lungul timpului. Deși nu pare, am un păr sârmos care nu s-ar așeza el după bună meu plac nici după incantații, inventariat de sfinți și cosmetice puse din belșug pe el ca să-i liniștească spiritul rebel. Care mă cunoaște, știe. Eu, proaspăt spălată pe cap sunt… Cruella de Vil. Dezlânată. Băgată în priză style. Părul meu mi-a produs de multe ori coșmaruri și prin empatie, cînd vine vorba de coafat, stilizat, împletit, etc capul fetelor din dotare, deja simt cum mă ia cu palpitații.

O astfel de operațiune se lasă ÎNTOTDEAUNA cu tras de păr, refăcut, reorganizat, rearânjat de cel puțin două ori. Pot să am și radical din nouă mâini, degeaba. Șuvița număru’ trei stă perpendicular pe șuvița număru’ treisprezece, codița stângă e mai subțire decât cea dreaptă, coada de cal e prea la stânga, prea la dreapta, două elastice de păr identice sunt imposibil de găsit în toată casa iar lista de astfel „probleme” se poate lungi cu ușurință. Ca să nu mai zic de timp. Ce altora cu astfel de înclinații artistice le ia zece minute, mie îmi solicită lejer juma’ de oră. Cel puțin. Asta dacă sunt zen și (nu sau) mi-am băut cafeaua.

X 2. Faceți rapid un calcul.

Azi de dimineață… exact, azi luna plină de azi noapte le-a băgat în cap zuzelor mele că ele vor de dimineață niște împletituri demne de Elsa. Sau Oscar. Că azi au noroc la școală, bate soarele mai cu putere, își găsesc dragostea vieții lor, pana mea, totul pleca de la împletitura aceea de prințesă.

Cum să le pot refuza? Cum să le explic că „ori doi-ul” ăsta înseamnă cel puțin o oră întârziată la muncă? N-am cum. Privirea lor înmoaie și stânca lui Decebal.

Inspir adânc, fac o cruce cu limba-n gură după ce am mușcat-o în prealabil, ca să nu scap vreun  porumbel voiajor cu mesaj total neinspirat și trec la caznă. Chin. Suferință. Transpirații. Privesc cum minutele se scurg cu o plăcere diavolească în timp ce eu croșetez șuviță cu șuviță. Al naibii ceas s-a așezat strategic, în raza mea vizuală. Ori privirea în păr, ori pe el. Mi se pare că își rânjește limbile la mine, în ciudă parcă. Eu inspir, expir. Un fel de respirații Lamaze. Hai că pot, hai că pot, hai că potttt!

Și pot. Am reușit. Ele sunt în extaz. Eu, transpirată toată. Mă iau în brațe. Mă pupă. Știu la ce efort deosebit m-au supus. Sunt pline de recunoștință.

Mulțumim, mamiii… Te iubesc (x 2) se aude.

Cu plăcere… îngaim.

Când sunt pe picior de plecare și ca să mă revitalizeze rapid, micuța adultă cu ochii plini de iubire dedicată îmi aplică un upercut verbal, marca mea înregistrată:

tu-ți ceapa mă-tii de copchil…

X 2.

Cum să n-o iubești pe Elsa?

 

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea?

  1. Pe mine mă roagă maică-mea să îi fac parul din când în când și nu am nici cea mai mică urmă de răbdare. Nu am răbdare nici cu al meu, îl țin scurt de 2 ani încoace și când mai vreau să arate bine îmi pun extensii. Elsa este minunată… doar că acel blond se obține după 100000 de decolorări și mai rămâi doar cu câteva fire în cap după. Când citesc articol realizez câtă răbdare trebuie să ai ca mamă și mai rău…realizez că nu prea am cum să fiu mamă curând, deși îmi plac copiii la nebunie, dar din păcate mai am vreo 4 ani de facultate și un rezidențiat de dus înainte.

  2. Da, măi, dar acel „mulţumesc mami, te iubesc” ori doi a şters tătă panica, nu?
    Vrei să fac şi eu nişte incantaţii, să mă rog la zeul coafurilor să apară o modă cu păr rebel, nepieptănat? Nu de alta dar va fi tot mai greu cu idolii ăştia cu frizuri demne de un arhitect şef şi mi-e cam milă de tine 😀

    • Fabiola Ion

      A șters, daa… E liber la incantații, să știi. Cine știe, poate dă norocul peste mine. Doar când mă duc la coafor e bine, în rest… dumniezău cu mila! 😁😜

Lasă un răspuns