Cel mai frumos compliment

street-2248101_960_720Vineri dimineața. Teoretic ultima zi lucrătoare din săptămână, practic (în cazul meu) mai vedem. Frumos e faptul că eu încerc să las motoarele la relanti, că deh, e miros de weekend și visez și eu cai verzi întinși la orizontală în moliciunea patului, nu pe pereți.

Mă trezesc, mă duc la bucătărie să-mi servesc copiosul mic dejun ce consta în dimineața aceasta într-un iaurt cu cereale. Aproape că mă așez turcește pe scaun, stau cu nasul în cutia de iaurt și încep să meditez profund la apariția vieții pe pământ, fisiunea nucleară și rolul euglenei în existența mea. Toate astea în timp ce îndes cu sârg cerealele în micuțul recipient pentru a obține consistența dorită. Își face apariția micuța adultă, ia loc lângă mine în același stil aristocratic, mă studiază preț de fix trei secunde și-mi adresează cel mai frumos, complex și prețios compliment pe care l-am putut primi vreodată de la ea:

– Mami, arăți ca un homeless!

Zbang, acum chiar m-am trezit de-a binelea.

Și pentru că draga de ea simte că e mult prea sărac în cuvinte exprimate, ține morțiș să-l dezvolte și mă articuleze de nu mă văd.

– Uită-te la tine, cu părul ăla prins de-aiurea, cu privirea concentrată de parcă vrei să ucizi bietul iaurt, cu tricoul ăla lălâu pe tine și stând așa turcește, zău dacă nu arăți ca un homeless.

Declarația ei m-a topit atât de tare încât simt cum îmi rămâne înțepenită-n gât o stafidă confiată. Ce-i drept, oglinda n-a avut prioritate în dimineața asta.

Îmi ridic nasul din iaurtul meu și o studiez. E copia mea fidelă, doar că la scară mai mică. O coadă dezorganizată-n cap, pijamalele cu inimioare, picioare adunate sub poponeț. Îmi vine să râd dar privirea mea e probabil atât de serioasă și nu prevestește nimic bun încât schimbă tactica.

– Totuși, bine că ai unghiile făcute. Sunt beton.

Mi le privesc. Da, sunt (încă) impecabile. Apoi începem să râdem ca apucatele de zici că tocmai ce-am devorat o porție de ciuperci halucinogene. Mda, ea e sigur fic-mea.

Am primit de-a lungul timpului tot felul de complimente dar al ei e de departe cel mai bun. E cel mai frumos. E exact cum trebuie să fie.

 

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

9 thoughts on “Cel mai frumos compliment

    • Fabiola Ion

      Fata mă taxează fără drept de apel. Și cred că e de bine, ca să nu ies din casă cu ruj pe dinți sau ciorapii rupți. 😁 Azi dimineață a fost chiar delicioasă. 😊

  1. Meri Horon

    Fix la unghiute ma uit si eu ,la ora bestiala 6.00,cind imi beau cafeaua, ca sa vad cit voi scrie cu markerul la tabla!
    Ca nu conteaza ce scriu, ci cu ce scriu…mina cu ce e imbracata,de ce textile e sustinuta,de ce incaltatori calcati in mijloacele de transport de picioarele altor adormiti…in fine, forma fara fond. Ca ssa vrea Abramburica! Dixit!
    Poate ma interzice si pe mine cineva, ca pe Osna!🤔🤔🤔🤔🤓🤓🤓🤓

  2. Un homeless beton 😀 A fost dulce, cred şi eu că te-ai topit.
    Ioi, eu dacă nu-mi pun un picior sub mine când mănânc, nu-mi prieşte mâncarea. Când sunt în cadru mai oficial, cu ghionturi înghit. Deci şi voi? Înseamnă că dacă aş sta cu voi la masă aş fi ca acasă 😀

Lasă un răspuns