Parolă ca a mea n-are nimenea!

login-3938430_960_720

Ca tot omu’, am și io o parolă. Bine, mai multe, dar una e cu moțul mai în vânt decât toate celelalte. Parolă ca a mea… nu cred că am mai văzut pe undeva. Există totuși o șansă, la vreun cont bancar elvețian care cuprinde atâtea zeroruri sau cifre încât bate lejer numărul caracterelor din parola mea.

Într-un moment al vieții avem cu toții, mai mult sau mai puțin, țâșpe conturi de tot felul, începând cu cel de la site-ul cu anvelope sau ouă de struț și terminând cu cel de mail, unde fiecare își cere dreptul să te aibă de client fidel și ca atare țac, pac, cont și parolă.

Dacă la alte lucruri deținute oi fi io deficitară, ei bine, la conturi și parole are fata cât nu poate ține minte pe unde le-a creat, arhivat, scris în palmă, în frunte și-n telefon. La un moment dat le-am încurcat de atâtea ori, că orice accesare de site dura jumătate de oră iar cumpărătura de pe el fix trei minute. Apoi mi-a venit ideea aceea genială care ne lovește pe toți în frunte, să pun aceeași parolă la toate. Iar când greșeam o literă sau cifră, ca să vezi minune mare, o luam frumușel cu resetarea parolei peste tot. Și dă-i cu iar cu litere, cifre, semne de punctuație. Și ca să fie distracția maximă, uitam cu desăvârșire de caps locks sau de tastatura setată în limba engleză sau română. Căci na, de ce să-mi simplific eu viața, nuuu, pe fata subsemnată o apuca dragostea de diacritice inclusiv la parole.

După îndelungi cazne (a se citi draci) am ales cele mai simple evăr parole de scris și eventual ținut minte și n-am mai ieșit din algoritmul ăsta. Și aș fi trăit fericită până la adânci bătrâneți cu simplitatea asta care-mi salva timp prețios dacă n-aș fi fost cadorisită cu o minunăție de parolă. N-am cerut-o, a fost un cadou frumos și de care sunt tare mândră, dar când am văzut-o…

Cum să vă povestesc eu așea, frumos? Am rescris-o instantaneu în capul meu în alea trei litere care încep cu ”w” și se termină cu ”f”, apoi am început să râd. Băbăiatule, nici dacă înghițeam un flacon întreg de lecitină și mâncam urzici verzi tot restu’ anului n-aveam nici cea mai mică șansă să țin minte asemenea… minunăție.

În primul rând avea 24 de caractere. 24, da???? Litere mari, litere mici, cifre, semne de punctuație, dar mai ales „^” și „)”. Am și glumit pe seama asta, i-am zis celei care mi-a dăruit-o că vreau una mai grea, pe-asta o fluier. Adică la nivelul meu de inteligență dar mai ales de memorie, asta e așea, ceva la piciorul broaștei. Adică unicul meu scop în viață era să recit dumnezeiește la orice secundă din noapte sau zi cele 24 de caractere. Pe nerăsuflate. Sau să-mi fac salbă de (h)aur cu ea și să defilez zilnic.

Era ceva de genul PhsHRL3!unAVP)p^2sFK7xdZ. 

Simplu, este? 

N-am îndrăznit să încerc s-o folosesc. Adică pentru treaba asta trebuie să am cel puțin zece ore de somn continuu la activ, o cană de cafea băută, zen-ul nefranjurat și soarele să fie sus pe cer. Altfel nu garantez că în următorii șapte ani nu mă veți găsi în fața calculatorului și cu degetele încârligate pe tastatură.

Cum spuneam, parolă ca a mea…

 

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Parolă ca a mea n-are nimenea!

  1. Ai pus sare pe rana mea şi mi-am amintit că mă doare. 🙁
    În afară de mail şi de blog, nu folosesc des alte conturi. Dar am. Am, că a trebuit. Cum ar fi contul pe care m-a obligat telefonul să-l folosesc, cont pentru un site de filme, cont pentru un site de pe care mai cumpăr una-alta, cont pe.. ai înţeles. De fiecare dată, dar de fiecare dată, schimb parola. Nu pentru siguranţă, pentru că uit. Şi tot de fiecare datăzic că e ultima dată că gata, pe asta nu mai am cum s-o uit. Îhî… până data următoare. 🙄

    • Fabiola Ion

      Îhîm. Ți-am dat la temelie cu parola, este?? 😂😂 Poate nu mă crezi, dar când scriam mi-am amintit de tine. Știu că citisem un articol similar sau ceva de gen. Parolele ie viața… noastră! 😂

        • Fabiola Ion

          N-are fata că ți-ar da. Până acum singura mea soluție viabilă e să le am notate PE TOATE pe telefon. Sunt multe iar problema cea mai mare e la site-urile folosite mai rar. Asta ultima a pus însă capac la toate. :)) Hai că te lipesc io, dau cu superglue, spaclu și glet. Te fac ca nouă. :))

          • Să nu uiţi de bandă de izolat, să fiu sigură că rezistă. 😀
            Cel mai tare mi se pare faza aia cu: care e ultima parolă pe care ţi-o aminteşti? 🙄 #nu-miamintescnimicmamamma-siicădeaiaamajunsaici!
            Da, asta a ta e de domeniul SF. Dacă o ţii minte pe asta, te apuci de studiat protoni 😀

          • Fabiola Ion

            Ahahahaha! Masteriță în fizică cuantică mă fac. Io nu țin minte nici ce-am mâncat ieri la prânz și tu… 😂😂

  2. Eu nu am multe parole, dar tot le uit, mai ales dacă-s vechi de câțiva ani. Nu-mi fac probleme și m-am obișnuit să recunosc asta. Sunt sunat pe mobil, mi se dă o altă parolă, pe care o voi uita, la rândul ei. Și tot așa… 🙂

  3. Alina

    Am reusit intr-o singura zi sa-mi bloches 3 conturi diferite, incercand in repetate randuri parole gresite si cerand resetarea parolei (tot in repetate randuri pt ca de fapt gresisem usermane-ul si nici cu noua parola tot nu mergea) . Atunci am ajuns la concluzia ca ar fi cazul sa le scriu undeva :))))

Lasă un răspuns