Parfum de ghiocei

20190214_163320Mi-am băgat nasul adânc în primul buchețel de ghiocei primit din anul acesta. Am simțit parfum de primăvară în timp de iarnă. Am simțit cum îmi invadează fiecare moleculă, fiecare gând, fiecare nerv. Am simțit iar senzația de nou, proaspăt, culoare. Da, culoare, fiindcă fiecare primăvară e de fapt redefinirea griului, negrului și albului din iarnă în verde crud, zâmbet și adiere de vânt cald.

E ciudat cum un lucru atât de mic, banal și fragil poate fi resimțit atât de puternic, mai ales când tot corpul meu țipă după cald, soare și culoare. Sau când în fiecare dimineață îmi vine să mă rățoiesc temeinic și fără motiv la geaca groasă și ugg-urile din dotare, ce mă așteaptă cuminți în plimbarea lor zilnică.

Și totuși pe ei, ghioceii, n-am cum să mă supăr. Sunt atât de albi, gingași și puternici. Ei reușesc să reziste după fiecare iarnă, uneori în timpul ei, asumându-și uneori povara zăpezii, alteori desfătându-se sub mângâierea unor raze răzlețe de soare. Eu de ce n-aș reuși? Mă uit la ei și mă uimește puterea din fragilitatea lor evidentă. Eu de ce n-aș reuși?

Parfumul lor suav îmi anihilează orice gând rebel. Îmi paralizează orice răzvrătire pe care o simt adânc în mine împotriva acestui anotimp nedrept cu mine. Am vrut să-l iubesc, să mi-l apropii, să-l simt prieten, dar n-am reușit nici măcar o singură dată. N-am putut iubi zăpada și nici frigul. Nici tăcerea asurzitoare a întinderilor nesfârșite de alb peste creste de munte.

Fiecare primăvară vine la fel dar eu nu mai am răbdarea să o aștept. Eu vreau s-o respir acum, aici, în acest buchet de ghiocei. Dar mai ales s-o simt. Așa că am proțăpit micuța vază și minunea din ea chiar în fața mea și am tot admirat-o. De fiecare dată când privirea îmi este atrasă de ghemul acela mic, alb, catifelat și bine strâns ca să nu-și piardă parcă parfumul discret eu știu că primăvara e aici. Tangibilă. De asta mă asigură, el, parfumul.

 

foto: telefon personal

 

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Parfum de ghiocei

Lasă un răspuns