Când am chef, opresc trenu’

boots-181744_960_720

Adevărul e că în viaţa asta a mea am visat şi eu odată să devin vedetă de ştiri locale, alea de la vestita oră cinci, dar n-aveam nici cea mai vagă idee cum să fac asta. Aveam şi eu un chef nebun să deturnez un avion pe motiv că mi-am uitat acasă costumul de baie sau să salvez vreo mâţă din copac şi televiziunile să fie grămadă pe eroina de mine, da’ na, vrabia… ştiţi povestea.

Astrele totuşi s-au învârtit destul de bine iar visul meu de vedetă neconvențională avea să fie împlinit mai repede decât îmi doream. Iată câţiva paşi spre notorietatea (ne)dorită:

  1. Îţi alegi o seară frumoasă, caldă şi senină de toamnă şi te hotărăşti să tragi cele mai nevăzute, neîntâlnite, neprelucrate cadre cu apusul de soare. Fără număr, fără număr, să se ştie… Îţi alegi şi un loc inedit, mai necălcat de tot fotograful amator, unde ca să ajungi la el îţi trebuie ceva adrenalină în tine. Pe principiul ori îţi rupi gâtul prin gropi şi şanţuri acoperite de buruieni luxuriante, ori eşti călcat de maşină pe un drum naţional unde se rulează pe patru benzi cu cel (mai) puţin 90 km/oră. Drum pe care trebuie musai să-l traversezi, altfel n-ai acces la rai. Viu, ce-i drept.
  2. După ce scapi de amănuntele astea insignifiante iar filarmonica de stat şi-a mutat tobele la tine-n piept, te relaxezi, doar începe partea frumoasă a aventurii tale. Şi-ncepi… ţac, ţac…  copacul şi creanga, ţac, ţac…  norii, apa şi cerul… ţac, ţac… broaştele şi pescăruşii, ţac, ţac, ţac… soarele. Ooo, da, aici deja de la câte ţăcănituri ai auzit eşti în extaz total, cadrul e perfect.
  3. Oboseşti de la atâta splendoare şi practic îţi lipeşti poponeţu’ de unica şină de tren uzitată din zonă, convinsă că pe acolo trenu’ trece doar de Paşte şi de Crăciun, dacă nu ninge. Ce dacă e lucioasă şi străluceşte în bătaia palidă a soarelui sau ai imortalizat linia ei şerpuită dar mai ales goală, nu te-ai da dusă de pe ea o veşnicie. E perfect, e linişte, admiri liniştită apusul şi în plus, ai acum stabilitate, de ce ai sta în picioare pentru asta? Fotografiezi în disperare, când mai ai tu parte de aşa ceva? În plus, stai (încă) perfect cu auzul. Şi cu vibraţia.
  4. Continui să croşetezi vise şi imagini idilice în timp ce simţi că ţi-a înţepenit gâtul, deh, pasiunea ţi-a anulat oricare alt simţ. Îl mişti puţin la dreapta suficient cât să surprinzi „golden hour”. A ta e chiar de poveste. O măgăoaie uşoară ca un fulg de curcă ce mai și trage după ea câteva vagoane e la mai puţin de două sute de metri de tine. Nici în ruptu’ capului n-are de gând să te ocolească sau să vireze la stânga, dreapta, ceva, oricum nu mai contează.
  5. Felicitări!!! Tocmai ce-ai oprit un tren de călători ce-şi urma cursa spre Mangalia şi l-ai scos pe mecanicul de locomotivă din rutina lui. Bonus, ai scăpat de problema mâncării, ai frigiderul plin pentru tot restul vieţii tale. El a observat târziu statuia aia vie de pe şine cu un aparat foto lipit de ochi, iar statuia a eliberat la timp şinele de tren pentru a mai putea scrie acum, aici.

O sută de metri mai încolo, un tren era complet oprit iar un mecanic coborât din tren şi câteva zeci de perechi de ochi priveau cum statuia le făcea liniştitor cu mâna, semn că e teafără. Cu capul în nori, dar teafără. Din peisaj nu mai lipsea decât poliţia, ambulanța și pompierii. Și presa. Deja vedeam titlu mare în ziare Nebuna care a oprit un tren ca să pozeze muștele de toamnă. 

Mda, cam asta înseamnă pasiunea pentru fotografie pentru mine. Mă detaşez complet de ce e în jurul meu, nu mai aud decât ce-mi convine mie.

foto din antet: pixabay.com

Pozele de mai jos sunt de la locul cu pricina.

20181026_183903-01

20180923_191033

 

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

17 thoughts on “Când am chef, opresc trenu’

    • Fabiola Ion

      Nebună de-a dreptu’. Să mai menționez că nu eram singură, dar soțul și micuța adultă s-au plictisit rapid de îndeletnicirea mea și erau ceva mai departe de mine. Nici ei n-au văzut sau auzit trenul. Mdeci, spectacol total… Mulțumesc mult, te pup! 😍

    • Fabiola Ion

      Da, chiar a fost. A tras și semnal sonor, dar eu eram deja în picioare. A oprit mult mai departe de locul unde eram eu, e imposibil să oprești o garnitură de tren așa, în scurt. Oricum, m-am lecuit de zona aia deși e excelentă pentru fotografii.

  1. Sunt pur şi simplu perfecte fotografiile. A meritat, aş spune. Dar nu spun. Spun că te rog io frumos, frumos, ai grijă pe unde mai vrei să faci fotografii. Mă angajez eu „bodigardu'” tău, numai să te ştiu în siguranţă. 😀

    • Fabiola Ion

      😁😁 Fac și eu ce pot. Opresc trenuri în numele artei. În rest, mulțumesc mult pentru apreciere. Mai am mult până departe dar încerc să mă perfecționez. 🤗

          • Și eu iubesc fotografia, pentru că iubesc culoarea, dar nu am nici pe departe dexteritatea ta. În plus fac poze cu telefonul, care, ce-i drept, are cameră bună, zic eu. (Samsung 9) La pozele tale văd viața, sunt vii, mă trag înăuntru, le trăiesc. Ale mele mă dezamăgesc pentru că ochiul vede minunea, dar poza e kitchoasă, inexpresivă, foarte departe de ce e în afară. Sunt terne.
            Nu sunt pasionată de poze, cât sunt de peisaj pe care l-aș fura cu mine. Ochiul e pretențios însă și știe să aprecieze o poză bună. 🙂 Te pup și eu

          • Fabiola Ion

            Nuuu, să nu mai zici niciodată că te dezamăgesc. Este exact ce vezi tu, prin lentila telefonului. Până de curând făceam și eu tot cu un S9. N-am renunțat la el majoritatea le fac cu un Nikon acum.

          • Fabiola Ion

            În plus, eu sunt pasionată de fotografie. Iar de data aceasta vreau să dau tot ce-i mai bun din mine, fiindcă încep în curând cursuri la o școală de fotografie.

    • Fabiola Ion

      :)))) nu-s așa de temerară. De sărit, am sărit și altcineva mi-a făcut poze. Ce vremuri… :))) Mulțumesc pentru apreciere. Și tu să ai o zi minunată! 😍🤗

Lasă un răspuns