Rochiei din viaţa mea

young-woman-1745173_960_720 (1)

Îmi plac rochiile. Le iubesc de mor. Scurte, lungi, crăpate, petrecute, creţe dar nu îndrăzneţe, cât mai colorate şi mai vesele. Rochiile sunt însăşi definiţia feminităţii, le-aş purta tor timpul, mai ales vara. Dar…

Eu în rochie la serviciu e ca şi cum ai planta petunii în mijlocul iernii, ţi-ai spăla maşina în timp ce plouă torenţial sau partenerul de viaţă ar duce gunoiul fix în timpul finalei din campionatului mondial de fotbal. Cam aşa şi eu.

Deşi pentru mulţi imaginea mea e a unei femeie cu posteriorul bine lipit de scaun, cu nasul respirând doar în monitorul ecranului şi degeţelele valsând sau ţopăind căluşarul pe tastatură, îi voi dezamăgi teribil pentru că eu mă distrez la serviciu în cu totul alte moduri.

Adică mă cocoţ pe o scară de aluminiu cu şapte trepte plus platformă, mă aplec, fac mersul piticului când situaţia o cere, fac elongaţii peste birou sau pe sub el, îmi fac vânătăi sistematic pe picioare, cam două pe săptămână, enervez lumea că mă mişc prea repede în timp ce rămân anchilozată de mijloc, chestiuţe din astea uşurele menite să alunge monotonia şi să aducă savoare muncii mele zilnice.

Acum, dacă eu mă îmbrac în rochie, riscul de accidente mi se măreşte simţitor, în plus dacă rochia e lungă (la mine lungă înseamnă până-n pământ)  ajung cu ea franjuri acasă şi-ntr-o bună zi cu picioarele rupte, iar dacă e scurtă fundul meu e văzut mai ceva ca la plajă. Iar ca să am atitudinea vreunui membru al gărzii reginei Marii Britanii e cazul să renunţ la job.

Totuşi, din când în când, din dragoste neţărmurită pentru acest articol vestimentar ţin morţiş să-mi stric ziua. Şi dacă asta n-ar fi aroganţa (mea) maximă a zilei, atunci complimentele ce încep să curgă gârlă îmi fericesc ziua.

Oooo, ce-ai păţit astăzi, a căzut şifonierul pe tine?

Opa, ştii să te îmbraci în rochie?

Phhoaaaii, ce drăguţă eşti azi în rochieee… ţi s-a urât cu binele?

Ce, ţi-au trecut toate vânătăile?

Doamnă, să nu vă recunosc în rochie. De ce nu vă îmbrăcaţi mai des aşa? 

Inutil să dedic o odă tocurilor. Acestea au ieşit de mult din vocabularul sau picioarele mele. Ele sunt aşa, o fata Morgana, pe care o ating apoteotic din an în Paşte, uneori al cailor. Atunci când totuşi minunea se întâmplă în creierul meu se învârte într-un cerc închis întrebarea „ce dracu’ o fi fost în capu’ tău, Fabiola?”

Acesta este de fapt un post dedicat femeilor „urgisite” ca mine. Prin descrierea aleasă aş dori să se-nţeleagă femei zbuciumate, mă rog active, care n-au stare dar nici timp pentru tot ce îşi propun dragile de ele, femei care într-o singură zi ajung prin locuri ce n-au gândit, femei care au un plan bine stabilit în cap dis-de-dimineaţă dar care va fi cu succes dat peste cap pentru că, nu-i aşa, karma, luna de pe cer şi telefonul mobil au avut grijă de asta.

foto: pixabay.com

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Rochiei din viaţa mea

  1. Em

    Acu tocmai mi-a crescut un semn de întrebare: da’ ce job ai tu de faci toate ălea? Adică, cu ce te ocupi?
    Cât despre rochii, e haios articolul tare. Cât despre tine, la cât ești de frumoasă poți pune pe tine o față de masă ori un cearceaf și tot feminină și cute vei fi.

    • Fabiola Ion

      Ahahaha… Em, am râs cu muci. Să-ți zic și de ce. Ideea articolului a pornit tocmai de la o față de masă. Mă rog, rochie în pătrățele, în care subsemnata a fost azi îmbrăcată. Ca să vezi, azi a fost Paștele Cailor. Și comentariile pe măsură, că după ce că era scurtă, era și cu umerii goi. Cât despre job, lucrez în comerț, materiale de construcții. Unde 90% dintre clienți și furnizori sunt bărbați. 😁 Este că e minunat? 😂 PS: mulțumesc pentru compliment! 😘

  2. Ana G.

    Are dreptate Em, poți să porți şi o față de masă, ai arăta bine în ea. Pe de altă parte, te înțeleg perfect, ştiu cum e să ți se agațe poalele peste tot. Şi eu nu lucrez cu materiale de construcții, ci cu produse alimentare.

  3. În iarnă am fost numai în rochii. Din alea grosuţe, lejere, regulamentare. A venit vara asta-n care acum sunt 35 de grade, după un sfert de oră plouă şi-s 15 grade. Ce crezi? Mda, sunt sport mai tot timpul, cu blugi şi adidaşi. 😀
    Tu eşti o figură mare! Şi sunt de acord cu Em şi Ana 😉

    • Fabiola Ion

      Încerc și io marea cu degețelu’. 😁 Adevărul e că avem o toamnă minunată-n vara asta. Așa că… sporty style! Hai, ti pup!

  4. Iar m-ai plesnit! Si eu am o adoratie maxima pentru…fuste. De la midi la maxi. Cu cat mai colorate cu atat mai bine. Si, stupoare! De mai bine de un an umblu doar in pantaloni! Ii urasc pur si simplu, dar n-am ce face. Sunt practici!
    Toate cele bune!

Lasă un răspuns