Un altfel de 8 martie

womens-day-3198004_960_720Nu mai simt nevoia și nici nu mai am cheful necesar să sărbătoresc ceva anume într-o zi marcată mai altfel în calendar. Ceva ce trebuie musai sărbătorit tradițional ca să simți că trebuia bifat și asta. Nici 1 martie sau 1 mai, nici măcar Crăciun sau Paște și cu atât mai puțin acest 8 martie.

Pentru mine și-a pierdut farmecul petrecerea femeilor, uneori de-a dreptul disperate, asezonate cu bărbați dezbrăcați și mult alcool, cu rochii mulate și tocuri cui. Da, știu, sunt o încuiată și o expirată, nu știu să apreciez acest gen de petrecere, unde cam fără excepție unele femei își defulează frustarea acumulată acasă într-un an întreg.

Eu celebrez astăzi și nu numai astăzi acest 8 martie mai altfel și tind să cred că voi păstra această linie și pentru anii viitori. Celebrez azi binecuvântarea de a fi mama celor două minuni din viața mea atât de simplu și firesc încât cuvintele sunt prea sărace să exprime ce simt. Am citit ieri și am fost impresionată de povestea lui Marinuș (Gălbenuș) și a tatălui său, de lupta zilnică și cruntă cu nemilosul cancer de care suferea, o poveste de viață care a marcat sufletele multor oameni și care a generat proiectul MagicHOME. O luptă care din păcate a fost pierdută și atunci, în sinea mea, am simțit că nu pot celebra altceva decât cel mai de preț cadou. Viața. A mea și a lor, deopotrivă.

Am celebrat privirea celor doi ochi pătrunzători care mă sfredeleau în timp ce-mi urmăreau în cel mai mic detaliu reacția mea la înmânarea cadoului ei de 8 martie. Un cadou la care a lucrat singură, la școală, și pentru care n-ar fi lipsit pentru nimic din lume, doar ca să-l termine la timp. Am celebrat bucuria sinceră când a văzut că-mi place. Chiar îmi place.

Am celebrat azi bucuria de a-mi face fiica cea mare fericită, cumpărându-i abonament la un festival internațional la mal de mare. Am celebrat chipul ei luminat la vederea biletului fiindcă știe că asta implică nu numai o distracție ci și responsabilitate și încrederea mea totală în ea.

Am celebrat femeia din mine simplu, m-am îmbrăcat șic, sătulă de înfofolitul de peste iarna ce tocmai ne-a părăsit. O fustă, un toc mic, un zâmbet larg și-un ruj roșu pe buze. Am celebrat soarele și căldura și faptul că azi am văzut femei zâmbind pe stradă. Păcat că doar azi.

Până la urmă am celebrat cea mai pură bucurie, aceea de a fi femeie și mamă tot timpul, nu doar azi.

 

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

6 thoughts on “Un altfel de 8 martie

  1. Sunt dată peste de cap de povestea lui Gălbenuş (nu am înţeles din text că ar fi pierdută lupta. S-a… terminat războiul lor? 🙁 ) şi nu mai pot spune nimic.
    La mulţi ani! Să te bucuri în fiecare zi de tot ce ai, să fii fericită în fiecare minut!

  2. Eu ți-aș ura în fiecare zi la mulți ani, alături de câte un buchet de flori virtuale. Consideră că și alți bărbați ar face-o, sau chiar o fac, într-un fel sau altul. Oricum, sunt încă mulți oameni buni, ca tine, iar asta trebuie să ne bucure. 🙂

Lasă un răspuns pentru Fabiola Ion Anulează răspunsul