Am aşa o bucurie diabolică când mă gândesc că am ajuns să-mi văd (măcar) una din fete la vârsta adolescenţei ceva de speriat. Fiindcă am stat io aşa mult pe gânduri, vreo trei secunde cred şi ghici ce, am tras concluzia indubitabilă că am o grămadă de avantaje de pe urma ei.

Adică na, doar n-am împins la cărucior, trezit în creierii nopţii, sugăcit degeaba aşea, ca să bifez şi eu una nefăcută. Nuu, cu avantaje clare şi concrete, căci după atâta muncă şi efort depus trebuie să simt şi eu gustul dulce al succesului garantat.

 #primulavantaj

Cel mai la îndemână parfum, rimel, fond de ten sau fard este al ei.

Păi cine steluţa mării negre mai stă să vadă dimineaţa ale cui, care, cum sunt? E cutia plină, e acolo la o mână întindere, jur că le pun în acelaşi loc, aceeaşi poziţie fiindcă altfel se dezlănţuie tornada-n casă. Acum după ce citeşte asta, o să plec o săptămână-n delegaţie fără niciun fir de praf colorat pentru ochi sau monstră de parfum în poşetă. Cum care delegaţie? Îmi face ea una imediat.

#aldoileaavantaj

Tricourile mele se calcă singure. Se şi împachetează. Chiar ajung şi la locul lor, nu în sertarul cu ciorapi sau chiloţi.

Cum să vă explic… Eu sunt de vină că erau amestecate cu ale ei, pe masa de călcat? Şi că i-am zis de atâtea ori că o treabă bine făcută e aia pe care o duci până la capăt? Pisălogeală dă rezultate… după câţiva ani, da’ dă. Cre’că rătăcesc şi nişte fuste sau bluze cu volane, undeva în proximitatea fierului de călcat.

#altreileaavantaj

Purtăm acelaşi număr la încălţăminte. Şi la bluze. Şi (uneori) la blugi şi geci. Sunt în extazzz!!!! 

Da, ştiu, mi-a zis să nu-ndrăznesc aşa ceva de faţă cu colegele ei că m-am lins pe bot pentru tot restu’ umilei mele vieţi. Cum să aibă ea mamă aşa de urgisită de soartă? Iete că uneori cam are. Când îmi zice să fiu de urgenţă în cinci minute în celălalt capăt al oraşului fiindcă princiara ei făptură nu poate aştepta prea mult.

Cine papuc de Cenuşăreasă mai stă să aleagă încălţările negre cu ŞIRET de la uşă? Acolo sunt aliniate cinci perechi toate negre, unele cu elastic, altele cu şiret iar unele cu toc. Ca să nu ajung să mângâi delicat fiecare treaptă a scării cu poponeţu’ sau să-mi ia o veşnicie până le fac fundă în cinci moduri, atât de scurte sunt, evident că nu pe alea cu şiret le aleg. Sau pe cele cu toc, scenariul e acelaşi.

#mamplicitisitsamainumaravantaje

Salatele făcute de ea sunt dumnezeieşti. Mănâncă şi gura mea ceva sănătos seara iar ea e fericită că maică-sa savurează ceva făcut de mânuţele ei.

Apăi până când o viaţă chinuită-n bucătărie şi-un trai nefericit să mai am? Am predat ştafeta, mă declar satisfăcută. Bine, o fac nevăzută pe vecie când oi mânca un foie gras sau matsutake în sos Alfredo făcute de ea. Staţi calmi, eu habar n-am de-astea dar cine-a zis că ea nu poate găti?

N-am încheiat lista avantajelor dar mi-este clar că devine din ce în ce mai lungă. Şi-mi place al naibii de mult. Până la urmă adolescența asta e bună și ea la ceva. Nu-i așa?

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Recomandare de carte: 27 de pași, Tibi Ușeriu - 14 aprilie 2021
• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3) - 11 aprilie 2021
• Recomandare de carte: Ana, de Em Sava - 7 aprilie 2021