Când n-ai orientare, vai de GPS-ul tău!

navigation-1048294_960_720

Când orientarea în spaţiu e cea şi GPS-ul hăis, mai bine devii pieton de profesie. Iar dacă trebuie să ajungi în zone crepusculare din oraşul tău, apelează cu încredere la specialişti gen autobuz, microbuz sau tanti Sofica din faţa blocului, ea e în măsură să-ţi dea toate informaţiile de care ai nevoie. Numele de Sofica e ales întâmplător, toate tanti-urile de pe băncuţa aferentă scării de bloc au aceeaşi precizie. Elveţiană.

A început şcoala şi ca un părinte ascultător ce sunt şi nu ies din cuvântu’ micuţei adulte şi a buburuzei mici, trebuie să mă multiplic la xerox ca să fiu la aceeaşi oră în două locuri diferite. Şi când zic diferite, mă refer la unu’ pe care-l ştiu ca pe portofelul meu iar altu’ e într-o zonă unde a-nţărcat mutu’ o cabalină nărăvaşă. Pardon, una unde n-a văzut urmă de cauciuc a maşinii personale sau talpa pantofului meu.

Nimic nou sub soare, nu e prima dată când trebuie să ajung în locuri din astea diametral opuse, necunoscute din oraşul meu şi în timp record. Pentru asta să trăiască GPS-ul maşinii, GPS-ul mobil, GPS-ul telefonului, google maps şi harta rutieră a Constanţei. Indicatoarele sunt doar ca să n-o iau pe interzis. Evident că am vrut să fiu conştiincioasă, să-mi fac temele, să mă informez ca să pot fără inelul lui Rumburac să ajung şi la cealaltă destinaţie în, să zicem, cam acelaşi timp. Plus minus juma de oră. Cam p-acolo.

Zis şi… executat. Da’ nu aşea, orişicum. Ci cu cel mai mare simţ de răspundere pe care-l puteam avea în momentu’ respectiv.

Adică… acu’ fă la dreapta, acu’ fă la stânga, iară stânga, iară dreapta, dă dreacu semnalizarea, pierdere de vreme, acu’ nu călca baba cu zarzavatu’n poşetă că e pe trecere, fă iar la stânga, iar la stânga, iar la stânga, deja îmi vine să vomit, acu’ intră în al cincilea sens giratoriu şi părăseşte-l totuşi azi, fă la dreapta, doar o dreaptaaa, nu-ți ajunge atâtea stângi? Și în numele Sfintei Răbdări, nu te-apuca să tai tu linia continuă pe motiv de groapă, las-o întreagă fiindcă mai jos te aşteaptă cel mai drăguţ zâmbet de poliţist de la rutieră.

Acum ignoră copilu’ care te întreabă din dreapta dacă ştii sigur ce faci şi dacă o să ajungi totuşi la destinaţie cu trei GPS-uri lângă tine, fiecare cu ruta lui UNICĂ ŞI CORECTĂ, doar n-o fi fraier ăla care le-a făcut să aibă introducă acelaşi traseu, era semn de plictiseală maximă. Tu doar rânjeşte candid cu ochii cât cepele pe limbile ceasului care te anunţă că timpu’ tău regulamentar a expirat de mult şi că trebuia să-ţi faci şapte cruci ca să nu prinzi absolut toate semafoarele pe roşu şi nu în ultimul rând nu uita că întotdeauna există steguleţul de la destinaţie anunțat pe trei voci diferite. Evrikaaa!

Să vă mai povestesc ceva. Nici până acum nu-mi este clar cum de-am ajuns în același sens giratoriu de trei ori, cum am ratat intrarea pe-un pod deși cele trei voci diferite s-au aliniat precum planetele la horoscop că numai pe acolo trebuie s-o iau și cum minunata de mine se minuna de minunăția unei străzi minunat asfaltate doar până la minunata ei jumătate. De acolo, întors din roți și drumu-napoi că restu’ era complet închisă.

Stau și mă gândesc cum s-or fi descurcat geto-dacii să găsească Constantinopolul fără GPS? Sau fără hartă? Gata, știu, ei nu trebuiau să ajungă la oră fixă în două locuri deodată.

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

18 thoughts on “Când n-ai orientare, vai de GPS-ul tău!

  1. E clar! A-nceput aventura 😀
    Măi, da’ oamenii ăia nu s-au gândit şi ei să facă oraşul ăsta numai cu o stradă luuungă şi aia dreaptă? Serios. Cine-o mai văst oraş cu atâtea străzi stânga, dreapta, iar stânga.
    Cine mai e primar la voi? Să-l trag de urechi. Că de când a plecat Radu mamii io nu am mai vrut să ştiu de alt primar în semn de mare şi neînfricată compasiune pentru cel ce-a fost însuşi Radu care era idolul meu în materie de primari şi io eram fanul lui, cum ar veni.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Acușa e mâna lui stângă. Sau dreaptă. Tot un drac. Știi cât m-am învârtit??? Sunt praf, cu toată tehnologia din dotare… Rezultatul totuși e unul foarte bun. Găsii adresa… 😁😁

  2. Tu cu 3 eu cu doua. Gps-uri. Dar le confrunt pe amandoua ca sa fac eu media si sa aleg intotdeauna calea de mijloc. Instinctul nu e mereu cel bun, dar macar nu zbier la gps ca a gresit drumul si-mi asum întârzierile ca doar nu o sa tip la mine 😉.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      La naiba, eram în propriul oraș, mai mare râsul. Ce naiba mă fac într-unul străin? Am zis că nu-s așa de blondă, da’ uite… :))) Cum să țipi la tine? Păi ai epuizat toată lista? 😁

      • Ce sa zic, mi-am trait aproape intreaga viata de adult aici si totusi gps-ul e prezent un drumurile mele locale. Ca safeguard sau ETA e activ in cea mai mare parte a timpului. Ah si ma rătăcesc frecvent prin Bruxelles cand merg pe drumuri nebătute. Ce sa fac, orientarea mea e tipic feminina 😬. Sa nu imi sara acum in cap reprezentantele noastre ca tot nu retrag ce spun 😉. Ei, nu chiar, ar mai fi unii pe lista…

  3. Mi-ai amintit cât am pătimit și eu în Constanța, când am vrut să vizitez Muzeul Marinei. M-am învârtit vreo câteva ore pentru a intra pe sensul corect al străzii, dar tot nu am reușit. Pe atunci nu se inventase încă GPS-ul, dar poate că nu mă ajuta nici el.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      La mine e și mai grav. La mine în oraș să pățesc așa? :))) Nici nu vreau să-mi închipui cum mă descurc prin alte părți… Aaa, duminică ajung în București, să vezi acolo aventură! Noroc că am mai fost în locul dorit.

  4. Pingback: Chestii obsesiv compulsive | Dragoş Vasilescu

Lasă un răspuns