De ce…

fairy-tales-2375854_960_720Am vrut să ştiu de ce. Întotdeauna există cel puţin un de ce în viaţa noastră. Evident că n-am fost atât de inteligentă să aflu şi răspunsul. Apoi m-am resemnat, aflarea unui răspuns ce nu-şi găsea drumul către mine consuma mult prea multă energie.

Am crezut că timpul mă va ajuta să înţeleg, de fapt să dau drumul întâmplărilor ca să pot face loc altora cel puţin la fel de interesante sau marcante ca cele care au generat întrebarea asta. Aiurea, blonda de mine doar a multiplicat de ce-ul ca să-i fie raţiunea şi mai chinuită de efortul gândirii. Deci, pe lângă blondă sunt şi sadică. Cu mine.

Abia târziu am înţeles că viaţa e prea scurtă ca să o dedic acestei imbecile întrebări şi că oricum aş fragmenta-o, ea are o multitudine de variante de răspuns, oricare dintre ele putând fi cea corectă.

Corectă pentru cine? Dar mai ales pentru ce? Asta să fie soluţia, corectitudinea să fie piatra de temelie a oricărui lucru minor sau major, emoţie sau sentiment, idee sau certitudine, realitate sau vis?

Priveam absentă în cana plină cu cafea fierbinte, încercam să-i desluşesc taina numai de ea ştiută, îi admiram simplitatea ce mă fascina în timp ce negrul ei intens îmi amintea cât de mult îmi plăcuse această nonculoare… până atunci. Afară, un aer irespirabil şi câteva lacrimi mari din cer prevesteau o ploaie caldă de vară.

Până la urmă de ce trebuie să mă întreb de ce?… 

 

(din „Cioburi de suflet”)

 

foto: pixabay.com

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Lasă un răspuns