Fiindcă nişte momente din viaţa mea  au fost un adevărat deliciu, mi-am zis să repet figura, de data asta deliberat. Adică anunţată familia, programată sesiunea de relaxare, pus în aplicare.

Zeii şi amicul meu pe viaţă, Murphy, au hotărât că cel mai potrivit ar fi să merg la plajă câteva ore, singură.  Eu, o carte, cafeaua corespunzătoare, soarele şi atât.

Mi-am eliberat zen-ul din cutie, am pus deştiul arătător pe-o zi din calendar şi m-am bucurat. Ca un copil. Am bătut din palme, n-am sărit în sus. Mare greşeală. Am avut o zi friguroasă chiar, cu vânt, cu nori, cu valuri înspumate, de parcă toate stihiile naturii erau dezlănţuite. Partea bună a fost că doar nebuna de mine i s-a năzărit de relaxare la prima oră a dimineţii pe aşa vreme.

M-am instalat, m-am afundat cu totul în paginile cărţii, şi-am comutat pe butonul „on” la relaxare.

„Un, doi, trei, patru… aplecattt, fandattt, înainteee!” primul hun, tătar, atacator într-o echipă de rugbişti sau ce naiba o fi fost cu vocea lui impresionantă mă scoate din visare. Da, se practică antrenamente pe plajă. „Aliniereaaaa…!” continuă în aceeaşi notă suavă. Bravo antrenor, mi-ai aliniat şi mie gândurile.

Sorb din cafea, aroma îmi gădilă în cel mai plăcut mod simţurile, mă concentrez să fac o tumbă peste cap şi să aterizez iar în lectura captivantă şi feng shui-ul meu, când… „Cristiiii, nu intra în apăăăă!”. De ce oare îmi sună cunoscut acest Cristi? A, da, era un fel de adresare dar cu „bă” înainte. În relaxarea mea n-am observat că pe plajă se mai adunaseră nişte temerari ca mine, cu copii.

Mă încăpăţănez să ignor orice zgomot din jurul meu şi a-mi continua planul măreţ dar Murphy ăsta n-are chef de leneveală. Cel puţin nu cu mine.

„Babili, babili, bum, bum,…” ahhh, melodia aia al cărui videoclip a lansat o nouă modă de colanţi tăiaţi aerisiţi, că deh, vara…, ştiţi voi, pe fete le taie aeriseala rău de tot, ei bine, melodia aia îmi bubuie ]n timpane instant şi acoperă sunetul mării agitate. Hai că mi se face chef de dans, cafeaua şi-a făcut efectul.

Nu, nu, nu!! Eu am venit pe plajă pentru relaxare, nu tu muzică, nu tu strigăte, nu tu îndemnuri la luptă sau alte nebunii. Îmi tot repet, cartea, cafeaua şi-atât. Da, pentru vreo zece minute, fiindcă aud o voce feminină care aş putea jura că mi-ar face ţăndări cea mai grosolană colecţie de pahare. „Iubiiii, te duci chiar acum şi-mi iei o cafea. Tu înţelegi că acummm???” Acum ştiu de ce-mi place aşa de mult cea pe care mi-o fac eu acasă.

Simt că e cazul să renunţ. Prea multe semne la ceas de dimineaţă mi se arată. Şi n-am călcat pisica neagră, nici măcar pe coadă.

Coafată în cel mai stailiş uei, cu sclipiri de nisip fin în nas, ochi, urechi, păr şi alte buzunare, cu juma de carte citită şi cafeaua băută mi-am considerat misiunea îndeplinită.

Păi nu? Păi daaa… de unde.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cine sunt eu? - 20 iulie 2017
• Fătuca tatii, te-am dus la timp! - 17 iulie 2017
• Pepenele roșu întărește muşchiu’ - 7 iulie 2017