Cu toții suntem supuși greșelii, inclusiv eu. Câteodată voluntar, de multe ori involuntar. De data asta, iar am comis-o, în exprimare. Fiindcă n-am de lucru, când nu-mi place ceva în comportamentul fetelor, le alint sarcastic „gagici”. Pe cea mare o enervez la culme, pe cea mică o amuz. Fiecare cu reacția ei.
Dați-vă jos din mașină, gagici!
Sunteți gata, gagici?
Muzica asta e pentru voi, gagici.
Gagici, ați reușit să vă-mbrăcați?
Lista de exemple ar putea continua cu ușurință, dar eu foloseam acest apelativ doar pentru a le atrage în mod deosebit atenția sau pentru a le spune ironic că se poartă ca niște „gagici” uneori. Cea mică a reținut destul de bine apelativul. Chiar exagerat de bine. Iaca dovada.
Îmi spune cam cu jumate de gură că doamna ei învățătoare a insistat ca eu să mă uit în caietul ei de limba română. La temă.
Răsfoiesc caietul, ajung la tema cu pricina, citesc. Înlemnesc. Mai citesc o dată. Și înc-o dată. Trec de la lemn la mămăligă. Asta la corp. La cap am trecut de la faza cu „un ochi la făină și altu’ la slănină” sau „ce-o fi fost în mintea ei” la „naiba să mă ia”.
„Tata s-a dus la magazin apoi la gagici.”
Pârdalnicele „gagici” erau încercuite cu pix roșu și asezonate cu trei semne de întrebare, toate pentru mine cred. Semnul de exclamare lipsea, la fel și eventualul apel telefonic de la doamna învățătoare.
Morala număru’ unu.
Ortogramele „s-a” și „sa” sigur nu le voi uita, am cel mai bun exemplu. Dat de buburuză.
Morala număru’ doi.
Știți de ce copiiilor li se spun copii? Pentru că sunt copia fidelă a părintelui. Când spui copilul meu, mai bine spui mini-me. Tot aia e.
Morala număru’ trei.
Am deja două. Îmi ajung. Morale, nu… GAGICI.
foto: perfecte.ro
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Cine sunt eu? - 20 iulie 2017
- Fătuca tatii, te-am dus la timp! - 17 iulie 2017
- Pepenele roșu întărește muşchiu’ - 7 iulie 2017
50 thoughts on “Gagici”