Oaaaiii, a venit căldura! Ura!… cu bune, cu rele, că altfel n-ar mai fi loc de cârcoteală. Cu bune, le știe toată lumea, impact vizual puternic, deopotrivă pentru bărbați și femei, facturi reduse spre deloc, că doar bâzâie musca, floricele pe câmpii, iarba verde prin parcuri. Cu rele, mirosuri de îţi pică şi ultimile fire rebele din nas, răceli inexplicabile de la tras de curent şi aer condiţionat, nopţi frichinite din cauza temperaturilor insuportabile şi multe altele…

Ei bine, am observat că atunci când vine minunata căldură, sportul naţional al românilor atrage din ce în ce mai mulţi adepţi, oriunde, oricum, sămânţă să fie, de floare, că de dovleac necesită antrenamente îndelungate de îndepărtare a cojii încăpăţânate să-şi părăsească miezul bine protejat. 

Mă-mbie şi pe mine razele blânde de soare să inventariez gunoaiele din cel mai mare parc pe care-l avem în oraş, eu şi cu alţi copii doritori să-şi scoată părinţii fără chef la alergat după biciclete, trotinete, role, mingii şi alte accesorii care te forţează să-ţi mişti dosul din confortabila canapea  de-acasă şi să faci ceva mişcare. Bine, mai sunt şi părinţii împingători de cărucioare, da’ pe ei eu îi înţeleg, ei ies afară să poată aţipi juma’ de oră pe-o băncuţă. 

Plimbându-mă eu frumos prin parc, sau fiică-mea pe mine, observ că în multitudinea asta de părinţi cu copiii aferenţi, cam trei din cinci practicau cu multă pasiune aș spune, sportul național de spart semințe fie pe băncuță, fie pe alei, fie pe iarbă iar toți aruncau cojile, evident, pe jos. Să văd partea bună a lucrurilor, aș spune că răhățeii de patrupede și cojile sunt biodegradabile în comparație cu pet-urile sau ambalajele de toate formele și culorile împrăștiate peste tot.

Să văd în schimb atât de mulți români împătimiți de astfel de preocupare mi se pare cam pesimist spre deprimant. Dar la asta ne pricepem cel mai bine. La asta și la tăiat frunză verde la câini. Se împletesc de minune  cele două activități.

Unii chiar făceau performanță. Viteza uluitoare cu care făceau însămânțarea de primăvara bătea cu ușurintă orice combină profesională. Numai că nimeni nu se învrednicea să-i informeze pe bieții nefericiți că oricât și-ar dori o recoltă bogată, asfaltul e cel mai arid sol iar din semințe prăjite sau cojile lor nici prin cea mai însuflețită rugăciune la Arsenie Boca, tot n-ar avea sorți de izbândă.

Și uite cum amatori și profesioniști, deopotrivă, și-au schimbat terenul la fel de arid din fața blocului sau a casei cu altul mai amăgitor, dar la fel de neproductiv. Iar la vară, că nu e prea departe, unde credeți că vor migra, pentru a-și adjudeca medalia binemeritată de aur? Că doar antrenamentul ăsta asiduu trebuie să dea rezultate.

Pe plajă, evident, în inocența lor crezând că aici sigur vor da lovitura, doar au apă și soare din belșug. Și multă materie primă. 

Mai bine și-ar cultiva puțină educație, altfel vom avea campioni chiar mondiali, inclusiv la aruncatul pe jos al cojilor, la acest sport „extrem” cel puțin două generații de acum încolo!

foto: bzi.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cine sunt eu? - 20 iulie 2017
• Fătuca tatii, te-am dus la timp! - 17 iulie 2017
• Pepenele roșu întărește muşchiu’ - 7 iulie 2017