La început ai fost un vis, nici nu te gândeai să-ți faci simțită prezența. Alergai prin noapte. Apoi ai mai crescut și te-ai transformat în obraji roșii ca racul, palme umede și cuvinte bâlbâite. Sau doar idei nerostite pe veci. O pereche de buze ce se încăpățâna să stea strâns lipită. Să nu dea glas bătăilor inimii.
Și-ai stat așa până-ntr-o zi, când ți-au crescut aripi. O formă neclară, o încercare, un ciot de pană ițită timid prin negura neîncrederii. Și-au tot crescut. Și tot mai cresc. Pe zi ce trece devin mai rezistente, mai ferme, mai viu colorate.
Ai învățat să zbori, în sfârșit. A fost sublim, te-ai avântat în albastrul cerului și ai descoperit o infinitate de posibilități. Te-ai uimit cât de lin și de frumos știi să zbori sau cât de furtunos poți să cazi. Ai descoperit ce nu credeai vreodată a vedea. Pe tine, de sus. Și ți-a plăcut.
Piedici? Îndoieli? Ziduri? Încă le mai ai dar acum știi să dai din aripi. Cu toată puterea, maturitatea și frumusețea lor. Știi că poți. Că nu degeaba a trecut atâta timp, că ai învățat. Zborul nu-ți va fi nicicând lin dar nici nu-ți vei rata aterizarea, fiindcă ai tot exersat-o.
Acum ți-ai dat frâu liber la tot. Ești un Icar. Nu-ți mai pasă. Doar îți întinzi aripile în toată splendoarea lor. Oare ai curaj? Bineînțeles, doar ce-ai înțeles.
(Din „Cioburi de suflet”)
foto: spiritcenter.ro
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Parfum de ghiocei - 14 februarie 2019
- Nicio zi nu e ca luni! - 4 februarie 2019
- Ai carte, ai parte! - 24 ianuarie 2019
10 thoughts on “Curaj”