Parcă ne-a călcat trenul pe toţi patru. Luni dimineaţa, la ora ŞAPTE!!! Ieri adică. Nu că astăzi am fi mai breji. Păi asta-i oră de trezit din visare? După trei săptămâni de trezit cel mai puţin la ora nouă, luni e ceva aşa, ieşit din tipar.
Sună telefonul. Noroc că nu e în raza mea.
„E deja 7?
Da.
Nu duc fetele la prima oră.
Deja?”
Mai practicăm „sportul” ăsta câteodată. În ziua în care au amândouă sportul, la prima oră. Da chiar aşa din prima zi, nu. Oricum, ele nu s-au trezit decât când au coborât din maşină. Sunt convinsă. Trebuiau să ajungă în clasă, nu? Eu n-am reuşit după o zi întreagă. Să trăiască cafeaua şi cine a inventat-o!
Startul a fost greu. Iar dacă la şcoală a fost aşa, o zi de cum-a-fost-în-vacanţă, la mine prima zi a fost de cască-bine-ochii-ai-multă-treabă-şi-nu-uita-să… Da, e o repartizare firească.
Măcar n-am uitat să-mi fac treaba, n-am uitat fetele la şcoală, n-am dormit cu capul pe birou, n-am uitat drumu’ înapoi spre casă, deci m-am declarat mulţumită. Pentru o primă zi de program, eu zic că ne-am descurcat toţi bine.
Da’ asta nu înseamnă că mintea mea nu e încă în vacanţă. Văd eu dacă până vineri se adună după drumuri.
Sper ca voi să aveţi o trecere mai uşoară! :))
foto: bit.ly
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Depresia (mea) de primăvară - 20 aprilie 2018
- Un altfel de Paşte - 3 aprilie 2018
- Regalul vinurilor la Constanţa - 27 martie 2018
18 thoughts on “Deja?”