Purtăm măşti mai tot timpul. Când suntem trişti, supăraţi, melancolici, furioşi, când ne doare sufletul sau suntem neputincioşi la propriile frici. Niciodată când suntem bucuroşi. Atunci emanăm sinceritate prin toţi porii. Uneori o facem involuntar, dar de cele mai multe ori voluntar, pentru a nu-i încărca pe cei din jur cu problemele noastre, pentru a nu-i răni pe cei dragi sau pentru a ne proteja de eventuale critici. Ce e mai grav că ni le punem câteodată pentru a camufla propriul suflet, mascându-ne propriile sentimente şi emoţii.
De ce facem asta?
Alegem în fiecare zi să trăim în dulcele puf al confortului emoţional încât nu-i de mirare că masca devine atât de naturală ca un strat de piele. De-aia şi doare când încercăm s-o scoatem. Nimănui nu-i face plăcere să-şi jupoaie propria epidermă.
O parte din vină o are şi societatea în care trăim, standardele şi aşteptările celor din jur. Dar cea mai mare parte este tot a noastră. Fiindcă ne complacem şi ne asortăm masca la ţinuta zilnică, precum pantofii.
foto: sometimesalicefx.deviantart.com
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Parfum de ghiocei - 14 februarie 2019
- Nicio zi nu e ca luni! - 4 februarie 2019
- Ai carte, ai parte! - 24 ianuarie 2019
16 thoughts on “Măşti”