Era o vreme când pierdeam nopțile fără să le contabilizez. În schimb contabilizez și acum amintirile plăcute de atunci.
Ascultam muzică până toceam banda casetei (da, am apucat vremea aia când muzica se asculta la casetofon și săream la următoarea melodie derulând cu un creion banda de pe casetă). Petreceam cu gașca. Băteam discotecile de la un capăt la altul. Majorate peste majorate. Plimbări Citeşte mai mult…
Da, chiar, de câte? Ca să fie toată lumea mulţumită. Mai ales când toate reprezentantele sexului frumos de la mine din casă vor să facă baie, neapărat să se spele pe cap, toate în aceeaşi seară. Uite aici problemă de problemă pentru căpşorul meu! Prosoape, prosopele, halate, hălăţele, mai mari, mai mici, mai pufoase sau mai aspre, după preferinţele fiecăruia.
Eu am decretat o lege la mine în familie. Citeşte mai mult…
Pentru unele femei e o adevărată dilemă, aș zice eu existențială, să aleagă între trei nuanțe de roz. Se cere părerea altor trei femei care nici ele nu știu ce să aleagă, se face poză și se trimite unui alt grup de femei unde se încinge o dezbatere, mai ceva decât cea legată de imigranți, de exemplu.
Probabil că vă întrebați unde s-a-ntâmplat minunea. Ei bine, unde altundeva decât la un salon Citeşte mai mult…
De când a început școala, toate zilele de luni până vineri sunt pe rapid înainte. Cine are copii de școală pricepe foarte bine. Cine are doi, probabil e ca mine, cine are trei deja eu îmi fac cruce cum s-or descurca părinții cu drumurile și cu temele și cu alte activități extrașcolare, și cu, și cu, și cu….
Buun, dar să revin. Când eu consider că aș putea avea o zi anostă sau plictisitoare, apar Citeşte mai mult…
Mucii mei sunt și ai tăi.
Așa mi-a zis buburuza mică înainte de culcare. E puțin răcită și tot încerca să-și desfunde nasul.
Seara în pat noi două avem discuții filozofice. Mai mult ea decât eu, eu aprob sau nu, mai scot câte un îhî sau aha, ca să scurtez durata de vorbă, poate adoarme și ea mai repede. Dar replica asta a ei chiar mi-a atras atenția.
Adică cum? am cerut eu explicații.
Adică Citeşte mai mult…
Crabul din poză a fost cel mai ghinionist dintre toţi crabii prezenţi în acea zi în Marea Neagră. Asta pentru că buburuza mică l-a pescuit cu un pahar de plastic. Şi l-a adorat din prima clipă. Şi l-a luat acasă. Deja îmi era milă de el.
Căci a avut parte de toată atenţia ei timp de vreo trei zile. A fost hrănit cu alge, i s-a asigurat apă de mare, ceva nisip, scoici şi pietricele. Şi a fost super Citeşte mai mult…
Am avut o discuţie cu buburuza mare, după a doua zi de şcoală. Bine, de fapt prima zi de şcoală efectivă, căci despre „prima” zi de şcoală v-am povestit.
O văd pe facebook tag-uită de un coleg de-al ei de clasă, cum că ar fi sleepy la şcoală, împreună cu alţi colegi. Şi o întreb:
– Cum a fost azi la şcoală, am văzut că erai „adormită”!
Ea îmi răspunde că da, aşa e la început. Apoi completează:
Nu știu la alții cum o fi, dar la mine așa mi-am amintit de niște nervi care vin automat cu începerea noului an școlar, de n-ai să vezi.
Bine, norocul meu că sunt încă relaxată, doar ce sunt după o vacanță de trei luni. Așa că nervii n-au fost prea mari.
Prima amintire legată de ei a fost găsirea unui loc de parcare, la școala buburuzei mici. Am ajuns cu jumătate de oră înainte de ora începerii Citeşte mai mult…
Asta am găsit eu aseară, sub pernă. Handmade, unicat.
Autor: buburuza mică!
M-am topit ca o îngheţată! ♥♥♥
