Ce faci?…BINE (pe naiba)!

23 Comments

fata-suparata

Azi am auzit cel puțin 20 de BINE, la întrebarea clasică Ce faci?

 Bine, bine, aș zice eu, da’ juma din persoanele care au zis BINE, se vedea pe fața lor clar, că nu prea făceau bine. Adică ni s-a impregnat acest BINE atât de adânc, că și în cele mai negre momente, tot bine zici că faci automat, când ești întrebat. Suntem setați pe acest bine, de zici că dacă îndrăznim să spunem altceva, e deja subiect național de dezbătut.

Și nu mă luați cu faze motivaționale, că dacă zic că fac bine, până la sfârșitul zilei sigur o să și fac. Că nu fac. Eu cred că dacă răspunzi NAȘPA, NASOL, SUNT TRIST, SUPĂRAT, FURIOS sau alte variante diferite de clasicul BINE, îți face ție, în primul rând, un mare bine. Că celuilalt, nu cred. Chiar o să-l pui în încurcătură. Să mai întrebe, sau nu, mai departe?

Îți faci un bine, căci un pic mai refulezi. Că eu, de exemplu, de la atâta BINE, îmi cam vine să îi ucid din priviri pe cei care mă întreabă. N-am eu răbdarea să răspund la atâta lume, eventual și cu un zâmbet pe față. Cine mă cunoaște, nu mă mai întreabă. Fața mea e cea mai curată oglindă a stării prin care trec.

Sunt situații însă, când chiar trebuie să scuip acel BINE. N-am încotro. Și-atunci mi-e cel mai greu. Fiindca sufletul urlă cu toată puterea lui, vrea să fugă, să nu fie obligat să râdă, când el plânge, iar eu afișez cel mai fals zâmbet cu putință, și spun trimufătoare BINE. 

Ar fi fost mai simplu să spun că nu fac bine? Nu cred. Depinde cine te întreabă. Și mai depinde și momentul când ești întrebat. În ambele situații, trebuie să găsești soluția optimă.

Pe voi, când vă întreabă cineva Ce faci?răspundeți automat BINE???

foto: tvdece.ro

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

Articole similare

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

23 thoughts on “Ce faci?…BINE (pe naiba)!”

  2. Poteci de dor

    Depinde mult de cel care întreabă, cum ai spus şi tu. Că acel „ce mai faci?” sau varianta scurtă „ce faci?”, a devenit un must have, un fel de al doilea salut. Şi dacă mă întreabă nu înseamnă că îi şi pasă cu adevărat ce fac. Şi atunci, ce rost are să îmi descarc sufletul în faţa cuiva care mă întreabă din reflex?

    Răspunde
  3. Poteci de dor

    P.S. Nu e chestie motivaţională, e un fel de a scăpa de curioşii de ocazie. Ce s-ar mai bucura ca în loc de „bine”, să le spun măi, nasol, uite.. am păţit aia sau aia sau am aia pe suflet…
    Am apăsat greşit şi s-a publicat deşi mai aveam asta de scris, scuzeee

    Răspunde
  4. sweet & salty... psihologul de serviciu

    Întrebarea e retorică, o formă de salut, sau mai degrabă o prelungire a salutului. De fapt pe nimeni nu interesează răspunsul. E o introducere în conversație, ori a zice ceva de dragul de a zice. O formalitate fără sens ori fond. Umplutură. Așa că nu te supăra prea tare. By the way… ce faci? 😀

    Răspunde
  5. racoltapetru6

    Americanii se salută spunându-și pe nume, noi avem acest tip de salut: „Ce faci?”. De fapt nu-i prea interesează pe nimeni și poți să răspunzi cum vrei. Dar e bine să nu te întinzi, ca să nu provoci plictiseală. 😉

    Răspunde
  6. calinakimu

    Ipocrizia a ajund o a doua noastra natura. Asta deoarece oamenii traiesc circumstantial, circumstante impuse…Totul este formal, acolo la periferia fiintei unde se desfasoara viata majoritatii, acolo in mahala unde ne facem ca traim… Noi nu+i mintim numai pe altii, nu suntem formali numai cu imprejurarile vietii, dar suntem astfel si fata de noi insine. Cum altfel ?!

    Răspunde
  7. Monik

    Cum intrebarea de cele mai multe ori este ca o forma de introducere dupa salut, de multe ori nu iau in seama ce simt, raspund automat. Dar si la mine depinde de cine intreaba..Daca e „no name”, sigur raspund cu „bine”. Daca e de categoria 1a, sigur raspunsul imi reflecta starea… Si nici nu ma deranjeaza ca mi se raspunde cu bine, pana la umra nu vreau sa ma incarc cu grijile tuturor. Doar cand conteaza ma astept la un raspuns detaliat si sincer…

    Răspunde
  8. pitic repezit

    chiar dacă e vechi postul ma bag și eu : când mă întreabă cineva (însă depinde mult cine) răspund cu : ce am învățat. Dar daca întrebarea vine de la cei dragi, atunci va suna așa: ce ai mai făcut azi? și atunci e o invitație la turuiala specifică mie :))
    în schimb la telefon, când mă sunt câte unu căruia brusc i s-a făcut dor de mine, cu toate că pune veșnica întrebare nu îi răspund, nici nu bag în seama, trec direct la :ia zi, sau zi ce vrei. 😀

    Răspunde

Lasă un răspuns