Neversea, ziua 2 sau ce mi-a plăcut mie

Festivalul m-a surprins în toate zilele cu câte ceva, iar în a doua zi acest lucru avea să fie NOSTALGIA, locul unde cei de vârsta 40+ sau pe aproape, aveau să-și retrăiască adolescența și prima tinerețe prin intermediul muzicii.

Aproape de intrare aveam să descopăr o zonă unde doi dj entuziaști se jucau la butoane cu muzica anilor ’80 – ’90, spre deliciul meu dar și al altor doritori de „muzică Citeşte mai mult…

Miracolul locului (meu) de parcare

Nu credeam să ajung vreodată să consider că găsirea unui loc de parcare în zilele noastre este un miracol. Chiar e. Găsitorului, mare recompensă emoțională, căci aventura aceasta pune la grea încercare orice șofer cu țiglele arânjate frumos pe casă.

Deși nu trăiesc într-o metropolă, orașul meu a devenit de câțiva ani neîncăpător pentru numărul de mașini existente iar în sezon estival… Dumnezeu Citeşte mai mult…

Musica e veaţa mea!

dance-108915_960_720Rău mă dor, ochiiii mă dor… reiterez, dar în stilul meu… rău mă dor, urechile mă dor, am timpanele zgâriate de mor, unde dreaq să zbor să nu mai aud asemenea talente atrocităţi muzicale. Da, n-aţi înţeles nimic, nici io când am auzit prima oară, vă lămureşte fata imediatamente. Musica e veaţa mea, n-am cum trăi făr’ de ea, da’ fac atac de enervare când aud nişte melodii.

De câţiva ani, nu prea Citeşte mai mult…

Muzica e…

muzica-si-efectele-ei-asupra-copiilor

„Muzica ie veața mia!” aș fi pus titlul acestui post, dar cum nu e vorba despre o lecție de gramatică ci despre gusturile muzicale ale fiecăruia, am vrut doar să subliniez că muzica pe care fiecare o ascultă, îl reprezintă. Deși după ce vă voi povesti mai jos, cred că-mi schimb părerea.

Dimineață. Hai să zicem un fel de prima oră. Până în ora 9, oricum. La birou. Capul meu e cu totul în cana Citeşte mai mult…