Una dintre marile mele iubiri declarate, cea de carte, am considerat-o mereu suficient de intimă și de personală încât să prefer să o păstrez doar pentru mine. Paradoxal, mie pandemia mi-a făcut un cadou deosebit, timp prețios pentru a-mi dezvolta și aprofunda această iubire. Astfel, anul trecut am citit cât n-am reușit în zece ani de viață de-ai mei și nu exagerez cu absolut nimic. Totuși, mult Citeşte mai mult…
foto: siono literar
La început e doar un gând tâmpit. Aşa îţi spui, că e tâmpit. Te miri şi tu de unde naiba a apărut şi ce caută la tine-n cap. Te laşi puţin scăldat de ridicolul lui sau dimpotrivă, a ce minunăţie ţi-a putut brăzda mintea. Îl laşi apoi în plata Domnului şi el pe tine.
Câte astfel de gânduri ne circulă Citeşte mai mult…
Aşa se tot spune, când ai carte, ai parte. Ai parte de educaţie, cunoştinţe în vaste domenii, un vocabular îmbogăţit, dezvoltarea creativităţii şi multe alte lucruri benefice pe care nu stau să le înşir eu acum, aici. Însă, când am eu carte… eiii, dragii moşului şi-a babei, am parte de situaţii hilare.
De câţiva ani buni m-am împrietenit la cataramă cu biblioteca judeţeană de unde împrumut tot Citeşte mai mult…
Eterna Poștă Română, glorioasă în vremea comunismului, falimentară aproape acum. Doamne ferește să ai nevoie de ea. Între timp s-au inventat numeroase firme de curierat rapid, unele chiar ultra rapide. Cu unele din ele lucrez și eu, deja mă cunosc ca pe un cal breaz.
Dar uite că mai am nevoie de ea, din an în Paşte. Am participat la un concurs, am scris un articol pe blog, am câștigat premiul III, Citeşte mai mult…