Recomandare de carte: Ana, de Em Sava

Când m-am hotărât să fac recenzii de carte, prima carte românească care mi-a trecut prin cap, scrisă de un autor contemporan, a fost Ana. Nu am început însă cu ea, fiindcă cuvintele și sentimentele avute erau încă buluc în capul meu și riscam să fac o recenzie exagerată, alunecând în derizoriu. Acum, timpul a sedimentat trăirile mele și mi-a permis să le transpun așa cum se cuvine în cuvinte.

Pe autoarea cărții o știu din mediul virtual, de când m-am apucat eu de scris, în urmă cu șase ani. O urmăream, o citeam, mă delectam cu scrierile ei inconfundabile, calde ca o ploaie de vară. Scria pe blogul ei, lansase încă o carte înaintea Anei, Pași, total diferită de aceasta. Când Ana mi-a ajuns în mână, anul trecut, a fost dragoste la prima vedere. Coperta m-a atras, iar scriitura lui Em m-a purtat într-o lume definitiv pierdută, dar păstrată cu sfințenie în sufletul nostru, una reală, binecuvântată, fără de care niciun român nu ar fi ceea ce e în ziua de azi. Toate valorile, educația, dar și cutumule fiecărui conațional de-al meu, se regăsesc în paginile acestei cărți. Când am terminat-o de citit, s-au întâmplat două lucruri.

Primul, mi-au dat lacrimile, după lecturarea ultimei propoziții. Una foarte simplă, de câteva cuvinte, dar extrem de încărcată emoțional,  care exprimă de fapt esența întregii cărți și a lui Em. O lume demult apusă, dar care va dăinui până la final în inima ei și în fiecare dintre noi.

„Ana a fost bunica mea.”

Al doilea, am știut, instinctiv, că țin în mână o bijuterie. Una literară. Una pe care, după mine, ar trebui să existe în fiecare casă de român, fie el stabilit în România sau peste hotare. Cu atât mai mult peste hotare. Am simțit că ea reprezintă rădăcinile culturale și existențiale ale noastre, ale tuturor. Că datorită lor suntem noi, așa cum suntem, cei de azi sau cei de mâine. Fără ele, ne-am pierde practic, identitatea. Cartea Ana este, după mine, cea mai autentică carte românească care mi-a trecut prin mâini. Până și numele, Ana, e un nume pur, autentic românesc. Mi-ar plăcea să citesc o carte contemporană, care să îi știrbească această valoroasă particularitate, dar sincer, mă cam îndoiesc.

Nu voi dezvălui foarte multe despre Ana. Voi spune doar că povestea ei de viață, de iubire, laitmotivul întregii cărți, și anume ascultă-ți inima, indiferent de împrejurări, respectând în același timp setul de valori morale, etice și culturale, adânc încrustate în adn-ul tău, toate acestea nu fac decât să te provoace să citești această carte cu inima larg deschisă. S-o îmbrățișezi și s-o ții preț de câteva minute bune strâns lipită de piept, știind că prin ea ți-ai îmbrățișat mama, bunica, străbunica, stră-stră-bunica și tot așa, fără de care tu nu ai fi putut face acest lucru. E un sentiment aparte, pe care eu, una, l-am trăit din plin și pe care sper eu, să-l trăiți și voi. Ca sfat, folosiți cu generozitate glosarul de la sfârșitul cărții, pentru a înțelege arhaismele folosite. Ele întregesc farmecul aparte al cărții, te învăluie și te transpun foarte ușor în satul ardelenesc de acum o sută de ani, în viața, tradițiile și obiceiurile de atunci.

Cartea se poate achiziționa online de pe site-ul editurii sionoeditura.com, libris.ro, carturesti.ro, emag.ro dar și din librăriile fizice din țară. În Constanța, poate fi cumpărată de la librăria Prăvălia cu cărți. O găsiți în ambele variante editate, cu coperta nouă, ediție limitată (cea de la începutul postului), dar și cea veche, de aici.

Despre o altă carte românească, aici: Să nu râzi, Raluca Feher.

 

foto: arhiva personală

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

7 thoughts on “Recomandare de carte: Ana, de Em Sava

    • Fabiola Ion

      Și eu, dragă Em. Mă bucur tare de bucuria ta, acum i-a venit Anei vremea să o scriu așa cum se cuvine, la mine pe blog. Eu sper ca Ana să aibă viață lungă în mâinile și inimile românilor. O merită din plin. Și eu te îmbrățișez, într-o bună zi real, sunt convinsă de asta.

  1. Pingback: Recomandare de carte: 27 de pași, Tibi Ușeriu — Din viață ca-n piață

Lasă un răspuns