Recomandare de carte: Să nu râzi, Raluca Feher

Cartea asta e ca un pumn în stomac. Nu că aș ști eu cum e cu pumnul ăsta, dar îmi pot închipui că senzația nu e tocmai una plăcută. Cartea asta este dură, e reală, e despre fiecare dintre noi, cei care au trăit o bună bucată din viață în comunism.

Cartea asta este despre traumă, despre durere, despre lipsă de educație și dorință de supraviețuire, despre mecanisme de apărare, despre lupta continuă a Dianei, personajul principal, de a-și depăși tiparul comportamental pe care îl moștenește și îl învață în copilărie. Odată ajunsă adultă, Diana conștientizează toate suferințele trăite de părinții ei și inadaptabilitatea lor de a se vindeca, de a se înțelege și vindeca, în cele din urmă. Ea e este prinsă între iubirea pentru ei, pentru fratele său și evoluția sa personală. Este prinsă între simțul datoriei, al sacrificiului, atât de adânc inoculat și propria ei fericire, așa cum o percepe ea. De fapt, așa cum și-o dorește. Uneori pare că personajele principale sunt chiar părinții ei, povestea vieții lor e în prim plan, dar de fapt mesajul este altul. Din umbră însă, personalitatea puternică a Dianei este omniprezentă. Poate că vrei s-o uiți, nu ai cum. Cartea este despre ea. Despre mine. Despre tine.

Cartea este despre relațiile disfuncționale dintre mame și fiice, așa cum mult prea multe dintre noi am avut de-a lungul anilor, mai ales în perioada copilăriei și adolescenței noastre. Este despre efortul nostru constant (conștient, sper eu) de a nu transmite mai departe fiicelor noastre, traumele lor.

Sunt convinsă că toți cei din categoria de vârstă 40+ se vor regăsi în proporție majoritară între paginile cărții. Nu contest puterea de înțelegere și imaginație a celor care nu fac parte din această categorie de vârstă, dar altfel percepi un context de viață atunci când l-ai trăit, decât atunci când doar ți se povestește despre el.

„Aceasta este povestea unei crime care a început acum 47 de ani și s-a terminat acum două luni. În toată perioada comiterii infracțiunii, victima și criminalul au fost căsătoriți  și au avut doi copii. Eu și fratele meu. Legistul m-a consultat și pe mine și m-a declarat în moarte clinică de 36 de ani. Nu l-am crezut, i-am și spus că nu are cum să fie un medic bun, ăia de era ceva de capul lor, sunt plecați cu toții în străinătate. Putea, oare, să fie oprită această crimă? Poate că da, poate că nu.”

Cartea aceasta e genial scrisă. Bucăți din jurnalul Dianei întrepătrunse cu gândurile autoarei ne pun mintea la contribuție și ne mențin în alertă pe toată durata lecturii. Eu am devorat-o în două seri consecutive, deși îmi picau ochii în gură de somn, efectiv nu o puteam lăsa din mână.

Iată ce scrie Raluca Feher, într-un intermezzo, că a înțeles din paginile jurnalului scris de Diana:

„Că Diana s-a sinucis pentru că nu a putut să își ierte neputința de a-și apăra tatăl. Și fratele. Și, cel mai important, mama. Că Diana s-a sinucis pentru că nu i-a păsat atunci când trebuia să îi pese, nu i-a păsat atât cât trebuia să îi pese atunci când trebuia să îi pese, i-a păsat prea târziu, când nu mai putea fi salvat nimic. Asta ar trebui să scriu cu bold și cu litere mari: MULT PREA TÂRZIU SĂ SALVEZI PE CINEVA, DIANA!!!

Nu, nu m-am simțit confortabil după lecturarea cărții și ăsta e un lucru bun, cartea și-a atins scopul, am avut un sentiment de apăsare și amărăciune că multe conflicte emoționale din familiile noastre ar fi putut fi rezolvate atât de ușor, dacă am fi avut pârghiile psihologice existente acum. Cu siguranță noi am fi fost altfel. Mai încrezători în forțele proprii, mai empatici, mai conștienți de propriul nostru eu.

O puteți achiziționa de pe libris.ro, elefant.ro, emag.ro, edituratrei.ro, cât și din librăriile fizice din toată țara.

Lectură plăcută!

foto: eu

 

 

 

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

5 thoughts on “Recomandare de carte: Să nu râzi, Raluca Feher

  1. Pingback: Recomandare de carte: Ana, de Em Sava — Din viață ca-n piață

Lasă un răspuns