În căutarea primăverii

Mi-e tare dor de primăvară. E început de martie, încă este frig și tot mai umblu în haine călduroase, soarele uneori se camuflează perfect printre nori, iar răbdarea mea este pusă greu la încercare. Mi-e tare dor de natură, de poveștile ei nespuse. De verde crud, de cer senin.

Așa că în weekend am plecat după ea, după primăvară. Am auzit că și-ar ascunde vestitorii prin pădure, prilej bun ca să mă duc să-i admir și să-i respir. Să-i văd în mediul lor natural și să aud ciripit de pasăre.

Am descoperit destul de repede ghioceii, în pădurea Babadag, la 80km distanță de Constanța. Pădurea este o arie protejată de interes național, iar ghiocelul de Dobrogea este o specie rară, protejată și ea, fiind interzisă ruperea florii sau scosul bulbilor din solul pădurii. Cu toate acestea m-a întristat să văd femei cu buchete consistente în mână, trecând pe lângă mine, pe cărările din pădure.

Sunt atât de fragili și delicați…

Sunt peste tot împrăștiați, trebuie să am grijă să nu calc pe ei.

Fiindcă tot e luna mărțișorului, le-am asortat unul autentic, dovada irefutabilă că primăvara este aici, prezentă.

Fir împletit de roșu și alb, de primăvară timpurie, cu tot ce are ea mai frumos să ne ofere.

Pădurea, în esența ei, încă nu s-a trezit de tot la viață, dar frumusețea stă întotdeauna în ochii privitorului, chiar dacă verdele ei clasic se lasă așteptat.

Din loc în loc, am parte de câte o surpriză.

Sau aceasta…

Dar cel mai mult, aceasta. Căsuțele colorate ale albinelor sunt pata de culoare din pădurea încă neînfrunzită.

E clar, e primăvară și e aici. Una care promite să încânte, să fie sursă de energie, să inspire. Să ne bucure și să ofere frumusețile ei caracteristice. Bun venit, primăvară!

 

foto: arhiva personală

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

7 thoughts on “În căutarea primăverii

  1. Pingback: Hai hui (iar) prin pădure — Din viață ca-n piață

  2. Pingback: Hai hui (iar) prin pădure — Din viață ca-n piață

Lasă un răspuns