Tivuri de mătase

Azi natura e generoasă cu noi, dăruindu-ne 18 grade în termometre, inspirându-ne să facem plimbări lungi și molcome la malul mării. E început de martie, iar marea își țese tivuri de mătase înspumată pe valurile sale. Eu le admir și le surprind, să-mi amintesc în timp de efemeritatea lor.

Dacă ar fi simple ca de obicei, probabil că le-aș ignora, inspirând cu nesaț doar aerul proaspăt și sărat al mării.

Nu au formă sau culoare, tocmai acesta e și farmecul lor.

Dacă aș fi vrut să le pictez atât de frumos, sigur n-aș fi reușit. Știu ele cel mai bine să-și schițeze geometria.

Le privesc, le admir și merg mai departe. Calc apăsat pe nisipul moale, sub zgomot de valuri și scoici sfărâmate.

Dacă n-ar fi ele, valurile, să ne învețe, cum am mai ști noi, oamenii, să înotăm prin tumultul vieții?

 

foto: arhiva personală

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

2 thoughts on “Tivuri de mătase

Lasă un răspuns