Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (1)

Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul.

De ce răsărit?

De ce nu?

Să admiri un răsărit nu e la îndemâna oricui, dar e magic. E promisiunea unei zile minunate. A unei energii aparte. E atât de multă liniște, încât îți cerți gândurile că fac prea multă gălăgie. E stropul de culoare din zile cenușii de iarnă. Sau înnorate de vară. E doar el, unic, inefabil.

Răsăritul e un țipăt de pescăruș.

Răsăritul e jumătate de disc incandescent.

Răsăritul e nor, ceață sau perfecțiune.

Răsăritul e culoare.

Răsăritul e zbor de păsări sau crengi neînfrunzite.

Răsăritul e așa cum e, e neclintit, e mereu acolo, diferit, dar tot același.

Cum să nu-l iubești?

martie, 2021

 

foto: arhivă personală

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

13 thoughts on “Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (1)

      • M-ai închis! 🙄
        Ştii cum fac? Mă mai apucă curajul şi avântul, deschid document şi zic: gata, scot poeziile, le aranjez, să fie, şi le scot. Şi după vreo 5-6, zic: eeh, hai, stai în loc, fată, nu merită. Şi am făcut asta de vreo 10 ori în timp 😳
        Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!

        • Fabiola Ion

          Cu câtă pasiune ne sabotăm, ceva de speriat. Mda, same here. Dar, crede-mă, merită. Că-s picuri de miere, eu așa le simt. Hai, curaj! PS: care scoate prima cartea, cealaltă e datoare cu o cafea și un taifas de poveste. Am zis!

  1. Ana G.

    Asta pentru Potecuța. Iar Fabiola, cu răsăriturile ei, mă lasă fără cuvinte mereu. Nu găsesc adjective potrivite pentru asemenea imagini.

  2. Pingback: Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (2) — Din viață ca-n piață

  3. Pingback: Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3) — Din viață ca-n piață

Lasă un răspuns