Mărțișor (ne)tradițional

Martisor, Red, Sforii, Alb, Obiecte, Primăvară

Martie. Mărțișor. Primăvară. Pentru mine, toate cele trei cuvinte sună al naibii de bine, eu și iarna ne-am declarat neprietene pe viață. Aia e, nu putem să iubim chiar tot în viața asta. Martie, însă… altă poveste. E un fel de îndrăgosteală din aia care te lovește din senin, nu prea știi cum s-o apuci, da’ți place în draci. Simți că te ia cu căldură, moleșeală, amețeală, fix ca primăvara.

Martie îmi place pentru Mărțișor, vestitorul primăverii, pentru flori, soare, căldură, fir de iarbă proaspătă. Mărțișorul îmi place pentru unicitatea lui, pentru simbolistica lui, pentru faptul că an de an îmi reamintește că în sfârșit pot să trec la fuste, rochii, haine mai subțiri și că vara nu mai e atât de departe.

Mărțișorul îmi mai place și pentru că îmi oferă ocazia să plantez un sâmbure de primăvară în sufletele celor dragi, cărora le fac mici cadouri. Anul acesta o întreb pe micuța adultă ce ar dori să-i cumpăr de mărțișor:

– Vrei o brățărică, ceva? Cu șnur roșu, să ai o amintire de la mine?

Ea îmi răspunde sincer și dezinvolt, ca de fiecare dată:

– Da, să zicem, ar fi drăguț. Dar nu cu șnur roșu. Nu-mi place. Albastru, negru, orice, dar nu roșu. 

– Dar e atât de frumos pe roșuuu… dau eu să-mi îndulcesc dezamăgirea și s-o înduplec, căci mintea mea nu concepe altă culoare. De Mărțișor, roșu. Evident, nu?

Nu. Nu și pentru ea. Apoi, teatral, îmi taie tot elanul meu primăvăratec, așa cum visam eu romantic, cu miros divin de ghiocei, zambile, narcise, soare călduț, nuanțe pastelate de roz și bleo, șnur frumos împletit roșu-alb, iarba aia a mea crud de verde și de proaspătă, fuste scurte, craci goi:

– Ete scârț. Nu vreau. Auzi, ia-mi sushi. Dacă tot vrei să-mi iei ceva, ia-mi sushi. Cu sos. Îmi place foarte mult.

Șah-mat. Gusturile nu se discută și da, cel mai originar cadou de mărțișor, în opinia fiică-mii, e o porție (eventual gigant) de sushi.

Acum, sincer, mi-e cam frică s-o întreb și pe soră-sa cam ce și-ar dori. Dacă urmează tipologia suratei

mai mari, mă văd deja la un petshop, cumpărând un câine. Sau nu, după cum o știu, la una adăpost de animale, adoptând unul. Sau mai mulți.

Deci, cine a zis că tradiția trebuie respectată ad litteram?

 

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră, dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Mărțișor (ne)tradițional

  1. Ce poate fi mai frumos decât un căţeluş pufos cu un şnur legat de o lăbuţă? E cel mai frumos mărţişor. Buburuză mică, citeşti? Eu zic că merită 😉
    Fabiola, tu n-ai văzut nimic, da? Aşa.

    acum poţi să citeşti: să ştii că şi eu prefer brăţările. Dar sunt şi zic ca tine: pe roşu, da. 😀

    • Fabiola Ion

      Ahahaha… Păi zi și tu, sushi de mărțișor?? Ce spanac, pardon sushi, de simbol mai e ăsta? Cățelu’ daaa, i-ar aduce acasă pe toți. PS: să știi că plimbă unul (de fapt una), în fiecare zi. O cheamă Mira și e cățelușa vecinilor.

        • Fabiola Ion

          Mi-ai dat idee, fix așa o să comand sushi. Cu ceva roșu și alb. 🤣😁 Cât despre câine… are un dulău, la casa de la țară, dar na, nu e la îndemână ca Mira. Las, deocamdată e perfect așa. Doar cu plimbatul și dresatul. 😁

Lasă un răspuns