Vieților din viața mea

Libertate, Cliff, Beach, Sky, Aventura, Natura, Femeie

Ne amintim cu plăcere (sau nu) de anumite perioade din viața noastră, încât aproape inconștient declarăm nostalgic parcă într-o altă viață am trăit X,Y,Z… Nu e nimic greșit în lucrul acesta fiindcă ce ni se pare foarte îndepărtat, la zeci de ani lumină, calendarul ne atrage atenția că de fapt n-au trecut decât câțiva ani. Zeci de ani, uneori.

Nu știu dacă eu m-am reîncarnat în celebra mâță cu șapte vieți dar simt cu vârf și îndesat că o parte din aceste vieți eu le-am înglobat cu succes în aceasta pe care o trăiesc acum.

Prima viață pe care am trăit-o e cea de copil. Multe lucruri nu prea îmi mai amintesc de atunci, dar cu siguranță sunt câteva care m-au marcat și mi-au desenat viitoarea traiectorie spre viața de acum. Atât de clișeic visam să mă fac mare, să devin asta, ailaltă sau cealaltă. Nici nu mai contează ce fiindcă constat acum, cu mintea unui adult aflat la jumătate vieții, că puțini, extrem de puțini copii devin ce și-au propus atunci. Cu atâta ardoare doream să-mi trăiesc viitoarea viață încât cred că uneori pierdeam pe drum esențialul de atunci și anume s-o trăiesc la maxim pe cea mai pură și angelică viață pe care o avem. Copilăria. Oare chiar am fost și eu copil cândva? Mda, într-o altă viață…

Următoarea viață, cea de adolescent, a venit cu toate provocările la pachet. Pe lângă cele specifice vârstei, au fost și cele de ordin social. Mă născusem și crescusem în comunism, iar intrarea în lumea tumultoasă a adolescenței a coincis cu începuturile democrației așa cum o percepea societatea românească la acea vreme. A fost o viață mult mai intens trăită, mai colorată și mai înverșunată decât cea a inocentei copilării. A fost cu enorm de multe întrebări puse mie și celor din jurul meu. Mno, la unele încă mai caut și acum răspunsuri. A fost mult prea scurtă pentru gustul meu deși îmi amintesc că și atunci îmi doream cu ardoare să mă fac odată mare. Lucru care s-a întâmplat mult mai repede decât speram eu pe atunci. Acum, privindu-mi viața de adolescent și uneori povestind-o adolescentelor mele, sunt ferm convinsă că am jucat în alt film, nu în filmul vieții mele, pentru că enorm de multe lucruri mi se par ireale. Oricâte cuvinte și explicații aș folosi, fetelor mele le e extrem de greu să înțeleagă că am supraviețuit cu brio unei vieți fără telefon, tabletă, desene animate și filme pentru adolescenți din belșug, Mc Donald, Zarra, Versace, Facebook, Instagram, Tik Tok, călătorii peste granițele țării și multe alte nimicuri din acestea actuale care pe atunci erau niște vise inimaginabile. Sau de fapt, nu erau deloc. Sunt întrebată Ai trăit tu așa? Mda, într-o altă viață…

A treia viață, de tânăr adult, a fost o viață de bifat pe rând, cu abnegație, tot ce se putea bifa conform normelor sociale: facultate, casă, soț, copii, vacanțe. Acea proverbială zicală „Plantează un pom, construiește o casă, fă un copil.” eu am îndeplinit-o cu vârf și îndesat. A fost și aceasta o viață plină de provocări, renunțări, sacrificii, împliniri. A fost o viață deosebit de prolifică, cu suișuri și coborâșuri, cu lacrimi, strâns din dinți, zâmbete și multă fericire. Am făcut eu oare toate astea? Mi se pare atât de ireal… Mda, desigur, într-o altă viață!

Ei, dragii babei și ai moșului, vorba basmului românesc, pisica din mine își trăiește acuș cea de-a patra viață, ferm convinsă că mai are încă cel puțin trei de trăit. Deh, visătoarea din mine nici nu concepe altfel. Viața aceasta a adultului matur e un melanj din toate cele trei anterioare, e o viață în care nu mai am răbdare pentru tot și toate deși eram campioană la asta, una în care îmi apreciez cu totul altfel timpul, în care aleg foarte mult ce îmi place și ce nu, cine știe, m-o fi pălit și pe mine în sfârșit înțelepciunea, deși am mari dubii.

Le sunt recunoscătoare tuturor vieților din viața mea și le apreciez exact așa cum au fost, fiindcă îmi este clar că niciuna dintre ele nu a fost plictisitoare, irelevantă sau nedefinitorie pentru dezvoltarea mea ca om. În plus, le aștept cu mare interes pe cele viitoare căci intuiția îmi spune că nu mă vor dezamăgi, dimpotrivă, vor întregi frumos miracolul acesta, numit VIAȚĂ.

 

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Vieților din viața mea

  1. Iosif

    Viata n-are început si nici sfârsit,
    este un continuu, perpetuum infinit.
    Însa o percepem relativ, jos secvential,
    pe frecvente limitate, tridimensional… 🙂
    O dupa amiaza binecuvântata etern, atemporal, draga Fabiola !

Lasă un răspuns