Cetatea Argamum și Capul Doloșman, locuri de vizitat în Tulcea

Pentru iubitorii de natură, sălbăticie dar și interesații de vestigii istorice, aceste două puncte de atracție turistică sunt deliciul oricărui doritor de plimbare în aer liber. Eu le-am descoperit din pură întâmplare, în drumul meu spre rezervația naturală de bujori. Bujorii nu i-am găsit, dar am fost recompensată cu un minunat câmp de maci. Cum s-ar zice, pierzi una, găsești alta.

În primul weekend de la ieșirea din starea de urgență am ales să fac o mică drumeție de o zi, plecând din Constanța și bifând mai multe locuri în traseul meu: satul Vișina, tradițional pescăresc, unde se află o bjuterie de gospodărie tradițională, cu o vechime de aproape 100 de ani, numită generic Colț de Rai Dobrogean, apoi Jurilovca, cu cetatea Argamum și Capul Doloșman, pădurea și cetatea Enisala și ca punct final Sarichioi, cu micuțul lui port pescăresc.

Despre primul popas, aflați din link-ul atașat mai sus toate informațiile necesare, eu am vizitat gospodăria în urmă cu trei ani, în cadrul unei acțiuni de voluntariat. Despre Jurilovca și frumusețile pe care le deține, voi povesti acum. Din localitate există un drum asfaltat de 7 kilometri până la Capul Doloșman, drum care mi-a oferit o surpriză și o experiență de neuitat.

Cu toții adorăm macii. Ne plac, sunt pata de culoare de la malul mării, de pe marginea drumului, sau răzleț în câmpuri de grâu. Dar când în drumul tău apare un câmp exclusiv de maci, pe mine, cel puțin mă ia cu palpitații. Inutil să spun cât timp am pierdut în lanul cu fragilele flori de mai. M-au încărcat cu energie, am admirat natura în cea mai pură formă a ei, am făcut tone de fotografii, am inspirat, respirat, relaxat deși vântul îmi cam dădea de furcă. Am rupt doar trei flori, știam că e inutil să îmi umplu brațele cu ei fiindcă se ofilesc foarte repede.

Capul Doloșman este o arie protejată, o rezervație naturală pentru flora și fauna existentă acolo. Este totodată și o formațiune calcaroasă, o faleză abruptă pe care se află ruinele cetății Argamum (Orgame, în limba greacă antică), considerată a fi cea mai veche așezare atestată pe teritoriul românesc de către istoricul Vasile Pîrvan, undeva prin 1916. A fost întemeiată de către coloniștii greci, stabiliți pe malul Lacului Razlem. Priveliștea de sus este deosebită, am făcut câteva fotografii, în încercarea timidă de a surprinde naturalețea locului.

Ciudat, nu credeam că-mi vor plăcea ciulinii de Dobrogea, dar înfloriți se asortau perfect nuanței de verde crud al stufului omniprezent. Efectiv m-au fascinat. Ca fapt divers, am ronțăit niște corcodușe crude cât se poate de bio, din cei câțiva copaci răzlețiți pe toată suprafața cetății. Un iz de istorie amestecat cu mirosul apei dulci de lac mi-au desfătat toate simțurile, bucurându-mă peste măsură că pașii m-au purtat aici, deși nu asta îmi propusesem inițial.

De aici am plecat mai departe la Sarichioi, să văd portul pescăresc. Aici, în micuța localitate de la malul Lacului Razim trăiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile și obiceiurile cu religiozitate. Se pare că aici timpul practic a stat în loc. Curios însă, n-aș fi crezut că aici pot găsi un mic pod al îndrăgostiților iar câteva lacăte prinse de grilajul de protecție erau mărturia celor care își pecetluiseră iubirea. O limbă de pietriș amenajat, un fel de dig ce proteja malul de valurile lacului, se adâncea pe o porțiune de câțiva zeci de metri spre inima lacului. Deși vântul bătea teribil, m-am aventurat până la capătul lui și am reușit să fac câteva poze. M-am împiedicat de câteva ori prin pietrele colțuroase, am fost stropită din belșug de valuri, dar, hei, a meritat.

La întoarcerea spre casă am făcut un popas în pădurea Enisala, am respirat aer curat, am făcut câțiva pași prin ea, dar am și lenevit pe o păturică improvizată dintr-un șal avut la îndemână. Nimic nu se compară cu faptul de a nu face nimic, doar să asculți, paradoxal, liniștea îngemănată cu freamătul copacilor de parcă ar vrea să-ți spună povestea lor.

Per total, deși un pic obositoare, experiența a fost extraordinar de benefică, deopotrivă pentru trup și suflet. O recomand tuturor constănțenilor și nu numai lor.

foto: arhiva personală

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Lasă un răspuns