Duminică, declaraţie de iubire

Duminică dimineaţa, acel dulce moment al întregii săptămâni. Duminică dimineaţa, ziua desfătării depline în orice sens, mod, logică sau sentiment. Duminică dimineaţa, între vis şi realitate, între aşternut cald şi moale, asortat cu aroma unei cafele ce-mi gâdila toate simţurile.

Ce poate întregi tabloul ăsta perfect? Exact, o declaraţie de dragoste. Nu s-a lăsat îndelung aşteptată. A venit ca un tsunami peste mine, era prea deşteaptă ca să mă ia cu încetinitorul. Totuşi, e în acte, ca o piesă formidabilă de teatru. Cât să mă lase să mă dezmeticesc puţin între ele.

Actul 1.

Nu te-ai ridicat din pat? La ora asta??? Ai la dispoziţie fix trei ore să eliberezi casa de prezenţa ta sublimă. 

Jbang, fix în plex. Trag aer în piept, poate încă visez, un vis urât sau dement din care musai trebuie să mă trezesc. Rapid.

Actul 2.

Nu ştiu, te evapori, te duci în pădure, pe munte, după fragi şi mure, tot îţi place ţie să umbli în natură. Orice. Găseşti tu ceva, te descurci.

Mda, îmi place. Recunosc. Da’ nu la comandă sau executată silit. Încă mi se pare că sunt protagonista unui film greşit.

Actul 3.

Nu ştiu ce faci cu ea, o iei cu tine, îi dai o îngheţată, o plimbi cu bicicleta, ştii tu ce să faci. Ideea e că îmi doresc tare mult ca voi să nu fiţi prin zonă peste… ăăă… fix trei ore. 

Cu asta, sunt deja dată pe spate. Dacă n-aş fi deja la orizontală în pat, aş fi fost întinsă pe jos. Destinul nemilos de mamă preocupată de fericirea copiilor ei îşi urmează cursul firesc. Mă dau jos din pat oftând, mă îmbrac şi mă execut.

Plec cu restul familiei după fragii şi murele inexistente în pădurea vizitată. Fac asta ca să las adolescenta din dotare să se desfăşoare în voie alături de invitaţii ei.

Partea preferată din toată povestea asta este că înainte de fiecare astfel de activitate de-a ei, casa e lună. Bec. Strălucitoare. Iar eu nu ridic nici măcar un deget pentru asta.

Nu-i aşa că e cea mea frumoasă declaraţie de dragoste dintr-o duminică dimineaţa?

 

foto: eu, după fragi şi mure.

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

2 thoughts on “Duminică, declaraţie de iubire

Lasă un răspuns