42. Roșu. Still counting.

Încă un an. Încă o pagină din viața mea. 42. Un număr frumos, par, binecuvântat, dar convingerea mea că un număr este doar un număr, certificat de buletin, nu poate fi schimbată. Eu știu ce simt și cum mă simt.

În urmă cu ceva ani, pe vremea când Andreea Esca schimba prefixul cu frumoasa cifră 4 iar eu încă nu, a scris un articol pe blogul personal despre împlinirii vârstei de 40 ani pe care noi, femeile, o simțim mai pregnant decât bărbații și despre felul cum ea a perceput această vârstă. Din tot articolul pe care îl găsiți integral aici, mi-au rămas în suflet doar următoarele cuvinte:

Sufletul îmi spune să-mi pun o floare în păr și buletinul să o dau jos. 

Zilele trecute am fost la controlul ginecologic de rutină cu o floare în păr. Un elastic de păr care reprezintă o floare roșie și de care mi-e drag de mor. Am asortat la el rujul meu roșu aprins, cadou de la micuța adultă, de care nu mă despart. Le-am pus din reflex, nu e nici prima, nici ultima oară. Când am intrat în cabinetul lui, m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și mi-a spus măi, măi cu floare roșie în păr… Ne cunoaștem de 17 ani, glumim despre orice.

Da, cu floare roșie în păr. În suflet. Poate că celebram inconștient viața. Sănătatea mea. Binecuvântările mele, deloc puține. Brusc, pentru o fracțiune de secundă mi-am amintit de Esca și floarea ei. Nu am dezvoltat gândul, nu era nici timpul și nici momentul oportun. Am zâmbit și am spus da, de ce nu? Aveam doar un milion de motive.

Am privilegiul să bifez această vârstă. E toată a mea, cu bune, cu rele, cu ghionturi, alergări, înălțări. E poate cu mai multă înțelepciune, maturitate. Poate, pentru că mă minunez până și eu de trăsnăile pe care, în ciuda faptului că nu mă străduiesc, le fac cu un succes răsunător. Un mic exemplu ar fi acesta. Sau poate, acesta.

Cel mai important lucru însă… ESTE.

Până la urmă fiecare își poartă vârsta cum simte dar mai ales, cum poate. Eu am ales să o port așa cum neuronii mei au hotărât, de comun acord cu mine. Cu roșu.

Despre 40-ul meu, am scris aici.

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

8 thoughts on “42. Roșu. Still counting.

  1. Ionela

    La mulți ani! Te-am văzut acum o lună pe faleză, lângă Cazino, dar nu am vrut să te deranjez. Foarte frumoasă ești! Îți doresc numai bine și multă sănătate! Ionela din Constanța
    PS. Mă ai în lista de prieteni pe Facebook.

  2. em

    Floarea roșie ești tu. Nu știu ce e cu Esca și cu florile ei. Pe tine te știu și-mi ești extrem de dragă. Un om frumos înflorit și împlinit. Asta ești. La mulți ani și frumoși și bucuroși și, firește, roșii! Te pup

Lasă un răspuns