Cu mama la Neversea

Mama și fiica la un loc sau când ai norocul să te mai țină balamalele să petreci cot la cot patru nopți consecutive cu fiica adolescentă, se cheamă că n-ai făcut umbră pământului degeaba. Așa fiică, așa mamă!

 

Anul acesta eu și fiica cea mare ne-am distrat fiecare cum a putut sau a avut chef în cadrul aceluiași festival, celebrul NEVERSEA. Ea era deja la a doua experiență de gen, eu la prima. Ce vreau eu să vă spun din toată povestea asta e că deși eram împreună practic am fost separat, fiecare cu treaba ei, dar în contact permanent.

Nu ne-am călcat pe bătături, nu ne-am stresat, nu ne-am alergat pe toată suprafața plajei, am trăit momentele fiecare prin prisma ei, fiecare cu „gașca” ei. Bine, la ea au fost mai multe, dar când ești adolescent nu poți fi fidel unui singur grup. Partea bună e că ea a făcut mișcare, muultăă mișcare.

E delicios să faci fotografii cu ea, bine, asta după ce te rogi cu cerul și cu pământul să-și sacrifice jumătate de oră din timpul ei prețios de distracție iar în final s-o mituiești sau să admiri același răsărit de soare după o noapte de zbânțuială. Bine, mai multe.

În timpul acesta îți încordezi toți mușchii obosiți ai creierului să asculți toate impresiile la cald și te rogi aprig în gând să nu încurci numele prietenilor căci altfel ai încurcat-o tu. Ce fel de mamă nu ține minte numele tuturor prietenelor fiicei?

Am cântat, am dansat, ne-am ajutat atunci când a fost nevoie. Stau și mă gândesc că orice adolescent zdravăn la cap n-ar fi acceptat cu ușurință ideea de a petrece la un festival de asemenea anvergură cu un părinte suflându-i în ceafă în permanență. Fiică-mea a fost în schimb super încântată când a aflat că voi merge și eu. Ce-i drept, avea și avantaje, oricând sursa de bani îi stătea oarecum la dispoziție. La un moment dat, o bună prietenă de-a ei a vrut un selfie cu toate trei (sună pleonasm, dar ați prins ideea). Deci, cum s-ar spune, am fost pe val. Pe valul distracției.

Nu mi-am făcut griji că ar consuma alcool sau droguri sau ar fuma. Îmi cunosc suficient de bine copilul încât să știu că nu e cazul ei.

Dacă ne-a plăcut? Daa, la amândouă, iar la următoare ediție chiar își dorește să repetăm figura.

 

foto: Cristina Florina Babanarhiva personală

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Cu mama la Neversea

Lasă un răspuns