Fusta și online-ul

barbie-doll-1749181_960_720

La sfârșit de an am avut o idee genială, cum numai eu știu să am, despre care am scris aici. Nu am menționat atunci că există și o cireașă de pe tort la punerea în aplicare a ideii, nu era încă coaptă pe atunci. Nu-i nimic, vă prezint acum cireașa.

Există în creierul oricărei femei un colțișor ascuns unde din când în când se petrece o simbioză perfectă între un obiect vestimentar și gândul fulgerător „e perfect, e divin, e al meu, fie ce-o fi!”. Adică în acel colțișor al minții feminine se aprind instantaneu niște artificii, similare celor din Singapore sau Dubai în noaptea de Revelion. Adică oricât de rațională ar fi, sau prin ce chinuri va trebui să treacă în următoarele șase luni, femeia va face moarte de card numai ca să poată purta acea minune ce poate conține mâneci, craci, șnururi, volănașe, pliuri sau capse. Mno, și colțișorul meu de creier e încă verde.

O văd în vitrină, pe manechin. E ea, the one and only. Fusta. Visez de mult la ea, la croială, material. Ochiometric vorbind, simt că e mărimea mea. Simbioza s-a creat deja. Intru glonț în magazin și mă năpustesc aspura primei dudui ce mi se părea mie că se cam plictisește.

– Bună seara, vreau și eu fusta de pe manechin! recit fără să suflu, apoi aștept.

Fătuca impasibilă, fără să i se miște niciun mușchi facial îmi trântește:

– Nu se poate!

– De ce?

– Nu avem voie sa descompletăm vitrina, ce e expus pe manechine nu se vinde!

– Serios???

– Serios.

Putea să-mi zică în clipa aia „Femeie, ți-a apărut un cuib de ciori pe cap și ai ruj mov pe dinți!” degeaba, lovitura primită în plexul colțișorului meu ascuns din creier nu putea să fie mai dură decât serios-ul ăla spus fără drept de apel.

Ies ca un uragan din magazin și în următoarele zece minute agresez telefonul mobil, făcând comanda online, ghiciți ce, fix la fusta vieții mele ce țipa din toate cusăturile ei ” daaa, sunt a ta, da’ nu mă lasă șefa, zice că răcește manechinu’ la ovare.” Aleg ca modalitate de livrare ridicarea coletului din magazinul respectiv, ca să am cu ce să-i fac sâc duduii. Știu, femeia devine drac când nu poate căpăta ce-și dorește cu prețul cardului ei aflat în moarte clinică.

După o săptămână primesc confirmarea pe mail că fusta mea mult dorită se afla în magazinul buclucaș și o pot ridica. Mă duc și când ajung privesc siderată manechinul din vitrină. Cre’ că îi  fusese tare frig sărmanului căci acum purta o pereche de pantaloni, o altă bluză și o tichiuță fără mărgăritare pe cap. Intru, vânzatoarea (mă rog, lucrătorul comercial) aduce coletul, îl desface și mă întreabă candid dacă vreau să o probez. Iar dacă nu-mi vine, s-o returnez sau s-o schimb cu cea aflată… pe umeraș. Dap, fusta mea acum era la vânzare.

Imi comandasem online mărimea 36. Zâmbesc malițios și întreb:

– Ce mărime e fusta din raft?

-Să verific. E 36.

Am probat fusta acasă. Cea comandată online. Îmi venea perfect.

Suntem în anul de grație 2019 și am în cap doar imaginea vânzătoarei tipice dintr-un magazin comunist care țipa la clienții ei. Știți ce zicea? Nu, n-aveți voie să intrați, doar ce-am spălat pe jos, așteptați să se usuce! Cam juma’ de ora. Asta în timp ce intrarea e blocată de un mop proțăpit curmeziș în tocul ușii. Nu, n-am cum să uit așa ceva.

 

foto: pixabay.com

 

 

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

7 thoughts on “Fusta și online-ul

  1. Asta valorează mai mult că a fost plimbată. Deci e mai tare ca ailaltă. Asta ca să-ţi treacă nervii.
    E prima dată când aud că manechinele nu se dezbracă. De obicei, când n-are chef tanti de care ai amintit, te măsoară de două ori şi-ţi zice sec: nu-i mărimea dvs. Spune şi tu merci că nu ţi-a trântit asta. 😀

  2. Em

    Păi și noi unde o vedem? Să pui musai poze cu specificarea că asta-i FUSTA. Frustrant și fără înțeles. Adică e magazin, adică vinde, adică client, adică „clientul nostru stăpânul… ” Nu? Deci temă de casă poză cu fusta!

Lasă un răspuns