Eu, între Vasile și Ion

hilarious-2362142_960_720Fiindcă tot e perioada cu sființii ăștia celebri, vreau să vă mărturisesc ceva. Mă numesc Fabiola. Fabiola ION. Mai am încă un nume, al nașei de botez care a ținut morțiș să i-l port, drept pentru care mama s-a executat și mi-a mai ștampilat un nume în certificatul de naștere. Un nume frumos, lung, însemnat cu cruce roșie și neagră în calendar de vreo trei ori dar total irelevant se pare, pentru că nici ei nu i-a plăcut și nici mie ulterior, drept pentru care a fost și va fi doar o risipă de litere. O risipă atât de mare încât cei de la bancă nu l-au mai tatuat pe card, din lipsă de spațiu.

Dar nu despre al treilea nume vreau eu să vă povestesc, ci despre clasicul VASILE și ION. Nume bărbătești mai românești sau mai autentice decât acestea nu cred că există de la Burebista încoace și cred că mai mult de jumătate din populația masculină autohtonă îl poartă. Cred că ar trebui brevetate sau ceva. Bine, ar mai fi și GHEORGHE, dar el nu are loc în povestea mea și o să aflați imediat de ce.

Jumătate din viața mea am purtat numele de VASILE. Să fie clar, ca nume de familie. Nume simplu, concis, unii ar zice melodios, nu ți se bifurcă limba-n gură la pronunțarea lui spre deosebire de al doilea, care de multe ori a produs bătăi de cap pe motiv că șocul e prea mare ca după clasicul, împământenitul, autenticul Vasile să poată urma simandicosul (zic unii) Fabiola. După atâția ani de „chin teribil” am decis să închei afacerea vieții mele și să schimb mere cu pere. Adică să-l dau pe Vasile pe pustii și să-l aduc în ograda mea pe Ion. Cum am făcut asta? Simplu, m-am măritat. Bineînțeles, nu ăsta a fost motivul principal al căsniciei mele dar am simțit așa o mare ușurare când mi-am scurtat întregul numele cu trei litere și a putut și el să încapă citeț, frumos, neînghesuit pe toate documentele unde lumea se plictisea până-l termina pe tot de scris. Sau să-l țină la cură de slăbire ca să încapă tot. La naiba, și mie mi s-ar termina pasta la pix dacă ar trebui să scriu tot timpul douăjdoo de litere, mai bine de jumătate din alfabetul român.

Cum spuneam l-am dat pe Vasile pentru Ion și nici dacă-mi citea într-un glob de cristal Swarovski vreo babă profesionistă în amestecat gândurile oamenilor naivi, tot nu cred că aș fi reușit asemenea schimb. N-am fost tentată nici măcar o secundă să le păstrez pe amândouă, aș fi avut probabil un buletin față-verso.

Ceea ce nu pot pricepe nici în ruptul capului este următorul fapt. De ce când mă chema Vasile nu se-nghesuia nici dracu’ să mă ia la urături și pupături în ziua sfântului lui nume și de când mă cheamă Ion, are așa lumea o plăcere deosebită să mă ia cu lamulțeanu’ și alte (m)urături de bine că zici că fac petrecere în fiecare an la Athene Palas și pe ei am uitat să-i invit? Nu, zău, curiozitatea asta n-a putut nimeni să mi-o lămurească. E Ion mai Ion decât Vasile sau Vasile mai Vasile decât Ion? Ca să nu mai zic că încep să cred din ce în ce mai tare că moaca mea e una tipică de Ion sau Vasile. Nicidecum de o Fabiolă. Sau Frusinică. Sau Filofteie.

Până una alta, hai să ne trăiți și să ne înfloriți dragi oameni cu nume de sfinți! Sfinți care îmi provoacă mari dileme existențiale în perioada aceasta a anului, așa sunt ei, mai de gașcă decât restul.

PS: numele meu întreg-întreguț este ION A. FABIOLA-THEODORA.

 

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

20 thoughts on “Eu, între Vasile și Ion

  1. Având în vedere că-s primul care a ajuns aici, nu trebuie să mă înghesui ca să-ți urez de astăzi La mulți ani de Sf. Ioan! La Vasile e mai greu cu uratul, că pică oricum într-o zi de sărbătoare a schimbării anului, iar lumea se gândește mai mult la Anul Nou. 😉

  2. Interesantă idee! Dacă ciorba de burtă, tortul de mere și alte festivități – specifice perioadei dintre Vasile și Ion- ar permite, ar merita o întreagă discuție pe tema numelui, a ,,potrivirii” sale cu omul, cu locul, s.a.m.d,…

    • Fabiola Ion

      Nu știu cât de bine mi se potrivesc mie toate numele mele dar uite cum mă distrez copios cu ele. Na, uite că ieși și-o rimă. 😁 Cine știe ce năzbâtii aș mai afla…

    • Fabiola Ion

      Și eu te pup, că mi-ești dragă! 🤗 Cât despre Theodora, ce să fac, deși e frumos eu l-am asociat automat cu nașa mea. Vecinele o strigau duios la poartă „Tudorițooo, vino-ncoa!”. Mdeci…

      • Totdeauna asociem numele cu persoanele știute. 🙂 Mie îmi sună elegant, îmi place „h”, posibila prescurtare Theo. Dar Fabiola e special și cred că te definește. 🙂 Eu am avut nume de familie David și tata e foarte mândru de el, dar mi se pare mai potrivit actualul (pe care îl știi). 🙂

Lasă un răspuns