Petrecerile ie veața mea

dance-108915_960_720Îmi plac de mor petrecerile, cu precădere cele ale vecinilor. Mai ales când sunt luni seara spre noaptea târziu. Adică de ce nu, oamenii-s odihniți, copiii la fel, dacă-s în vacanță și mai bine, ce să mai… o adevărată desfătare pentru urechile mele.

Niciodată nu sunt mai productivă ca acum, când sunt martora auditivă a unor astfel de petreceri. Preț de câteva ore bunicele spre cam multe, am terminat cartea pe care mă chinui s-o termin de vreo trei luni, am epuizat playlistul meu de 257 de melodii cu căştile-n urechi, am ras șase pahare de apă și am golit cu consecvență rezervorul cu apă al budei, mi-am împrospătat memoria cu niște versuri cântând în gând după muzica suavă ce-mi zgâria cu blândeţea caracteristică creierii deja araţi. Yuppy, încă mai am memorie muzicală…

Am avut parte de machedoneşti,  romanțe(!!!!),  o polcă săltăreață, niște lălălieli inteligibile, niște rap (dap, oamenii ăștia sunt politocoși și au vrut ca toți invitații lor să nu plece nedansați din casa lor), muzică cu mac-mac,  ham-ham si uglu-uglu, pesemne erau și copii iar când au ajuns la happy birthday to you… eram în delir. Presimțeam că îl pot pofti pe Moș Ene să-şi facă odată treaba și când muncea el mai cu sârg, așa, spre adormirea şi preafericirea creierului meu suprasolicitat, au început cu sanie cu zurgălăi. Ai, pe bune??? Afară nu e fir de zăpadă.  Fiți mai elevați, ce dracu’! Apoi, au luat-o pe incantații sau ceva, probabil ca să ningă.

Eram deja un pachet de nervi cu tot cu fundiţă, supărată fiind nu pe moșul conştiincios  ci pe faptul că nu înţelegeam ce strigături spuneau. Nu de alta, dar mă gândeam să-i acompaniez și eu cu niște sinonime, ceva, musai legat de rudele de sânge, vii sau moarte, sfinți sau arhangheli.

Draci vecini, mi-ați facut seara!

Productivitate ca asta n-am avut de când noaptea s-a inventat. M-am hidratat cât n-am făcut-o toată ziua, am citit la foc automat, am ascultat toaaaată muzica mea preferată, am făcut exerciţii de memorie cu versurile melodiilor auzite, în speranța firavă că n-o s-o ardeți cu volumul ridicat până la 3 dimineaţa. Da na, ce mă pricep eu, grinchul petrecerilor de luni seara. Dimineaţa, în capul scărilor, vecinul zâmbește angelic la faţa mea creponată de perna făcută zob şi încearcă timid o scuză:

-Sper că n-am deranjat prea tare azi noapte…

– A, nuuu, eram obosită (de atâta productivitate), am adormit devreme! încerc eu să menţin o relaţie bună şi colocvială cu dracii mei vecini. Păi da, aseară erau chiar draci, posedați de toate genurile muzicale. Plusez chiar, întreb şi eu într-o doară:

– Da’ pe cine aţi sărbătorit?

– Aaaa, a fost ziua băiatului, a făcut 13 ani.

-Aha, să vă trăiască băiatul! replic eu politicos da’ gusturile muzicale NEVER -EVER!!!! îmi vine să îi susur în urechi cu toţi decibelii mei din dotare.

N-am făcut-o, dintr-un singur motiv. Azi am de nivelat şi îndreptat nişte creieri. Ai mei.

 

foto: pixabay.com

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

8 thoughts on “Petrecerile ie veața mea

  1. Ana G.

    Fi-ți-ar vecinii de râs! Eu mă gândesc să te pregătești sufletește de pe acum, pentru când o împlini copchilul 18 ani. Că dacă la 13 se stă atâta, la 18 o să te țină într-o petrecere vreo săptămână.

    • Fabiola Ion

      Să-mi fie! Că parcă se însura vreun adult așa a decurs toată treaba. Ahhh, am uitat să menționez că se și aplauda la un moment dat. Și nu la tort. 😁

  2. Ăvai! Naşpa moment. Am avut vecini din ăştia şi, prin nu ştiu ce minune (jur că n-am dat eu acatiste), s-au mutat din bloc.
    Tot ce-am putut să fac, răzbunarea maximă cum ar veni, că pe cuvânt că mi-a venit să plâng în noaptea aia, a fost aşa: eu munceam atunci de la ora 6 dimineaţă şi la ora 3 eu, ca tine, cântam după muzica lor. Nu ştiu dacă am prins o oră-ntreagă de somn. Dar când ceasul meu a sunat, la ei era linişte totală. Mi-am zis că au adormit. Când am ieşit din bloc, am format la interfon numărul apartamentului lor şi mi-am văzut liniştită de drum. Nu ştiu dacă au auzit ceva dar sufleţelul meu a fost taaaare fericit şi aşa.
    Atât. Singura dată când am făcut ceva rău cu intenţie vecinilor care mi-au tocat nopţi multe. Mai rău de atât nu aş fi fost în stare 😀

Lasă un răspuns