Temele, interminabila epopee a părinţilor

book-1853677_960_720E octombrie. De-abia octombrie iar mie mi s-a luat deja de temele fiică-mii. E la vârsta la care încă ce-i al ei e şi al meu, probleme, vise, dorinţe. Şi teme. Sau mai ales teme. Asta îmi creează un disconfort maxim fie la serviciu, fie acasă.

Sunt un părinte din secolul XXI, secolul informatizării și modernizării tuturor domeniilor, cu doi copii într-un sistem de învăţământ românesc atât de învechit şi de ineficient încât rămân uimită când uneori apar nişte excepţii, fiindcă el oferă societăţii (şi de ce cele mai multe ori nu celei româneşti) adevărate mine de aur. Acest sistem omoară sau închistează personalităţi, robotizează şi rigidizează gândirea când exact asta ar trebui să facă, s-o ajute să se dezvolte.

În loc ca acest sistem să se muleze sau să se adapteze epocii moderne în care trăim, el se încăpăţânează să producă analfabeţi funcţionali pe bandă rulantă. În anul de graţie 2017 încă se mai practică învăţatul pe de rost a unor texte sau comentarii kilometrice sau a unor formule fără început şi sfârşit, nemuritoarea întrebare „Ce a vrut să spună autorul/autoarea?”, predarea unor materii care nu  îi pregăteşte cu absolut nimic pe elevi pentru realitatea pe care va trebui s-o înfrunte în viaţa de zi cu zi la terminarea școlii.

Jur că nici până în ziua de astăzi eu tot n-am priceput cum m-ar fi putut ajuta integralele sau matricile. Da, poate, dacă alegeam să predau la rândul meu aceeaşi materie sau să mă specializez în tainele matematicii, altfel aş fi preferat să învăţ lucruri cu mult mai practice şi care să-mi folosească. De exemplu să fac deosebirea dintre un păstârnac şi un morcov, să ştiu ce să fac în caz de incendiu sau cutremur, să deschid un borcan, să tai două felii de pâine, să cos un nasture şi asta fără ajutorul familiei sau rudelor de gradul nouă. Sau în cel mai rău caz să nu ajung să dau foc la casă ori să sune ei la 112.

Revenind însă la teme, oricât de geniu ar fi copilul şi ar putea el să-şi facă temele corect şi în timp record ca să-i mai ajungă şi timpul pentru puţină joacă, tot un ochi de adult trebuie să supervizeze munca lui. Adult care la rândul lui are propriile teme zilnice la care trebuie să exceleze. Teme pe care nu le poate ignora sau amâna.

Eu una, am obosit. Am obosit de ani de zile să țin pasul cu un sistem de învățământ bolnav, încă de pe vremea mea. Trăim vremuri alerte în care fiecare jumătate de oră contează, fiecare sfert de oră petrecut cu copilul este atât de prețios încât îmi pare rău că îl irosesc făcând teme. Nu contest importanța lor, dar nu înțeleg cum după o zi de muncă trebuie să-mi resuscitez neuronii leșinați ca să poată trece cu brio testul părintelui responsabil.

PS: am ajuns să corectez sau să buchisesc texte și probleme de matematică pe whatsapp sau messenger fiindcă fiică-mea e o ingenioasă şi consideră că… de ce nu?

 

foto: pixabay.com

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

12 thoughts on “Temele, interminabila epopee a părinţilor

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Prea puține am folosit și prea mult timp irosit degeaba. Dacă programa ar fi mai eficientă cred că și copiii ar fi mai interesați. De ce trebuie să am media 10 la istorie când eu urăsc istoria? De ce, materia pe care eu o ador fac doar o oră pe săptămână? De ce unele materii nu pot fi opționale? Și încă multe alte întrebări pe care le am și care ar fi făcut din articolul acesta unul kilometric.

  1. Angi

    Copila mare termina facultatea anul asta si de prin clasa III a, cand am vazut ca de fapt a aparut un alt job pentru mine acasa, am tot sperat la o schimbare… juniorul e clasa a VI a, nu mai sper decat ca va alege o alta tara pentru continuarea studiilor, la fel ca sora-sa!

  2. „Eu” sunt doar intr-a doua si deja sunt epuizat. In conditiile in care merge si la after si se presupune ca isi face acolo temele. Eu il iau de nou la ora 18-19 cand ajungem acasa, scoate caietele sa vedem ce ai facut la scoala, ce ai facut la after, ce ai pentru maine. Sper ca nu voi deveni cosmarul vietii lui.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Aaaa… începătorule! :))) Eu am șapte ani de vechime, la amândouă, în condițiile în care din clasa a V a am scăpat la cea mare, are un simț al datoriei bine dezvoltat și nu am mai avut nicio treabă cu temele ei. Cât despre ce spui tu… după afterschool iar verificare? E inuman. Sper să reziști în ritmul ăsta. 😁

  3. Nu ne putem aștepta la schimbări în bine, atâta timp cât în conducerea ministerului sunt puși oameni atât de incompetenți încât ne vine să râdem sau să plângem la cât de multe greșeli fac chiar și în exprimare. Noroc de copiii care au părinți ca tine, și pot, astfel, să mai atenueze din greșelile actuale ale învățământului.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Da, dar tot e trist Petru. Pentru că eu le învăț că nu e loc de negociat cu seriozitatea și asumarea temelor, în speță iar în final vor fi conduse de oameni exact cum spui tu. Iar ele nu mai văd rostul acestei seriozități când văd că se poate și așa.

  4. Eu il am pe fi miu abia in clasa a doua si scrie bietul pana ii amortesc degetele,efectiv.
    Intr-o zi are la mate din manual pe un caiet cu patratele,din auxiliare,din culegere cateva probleme plus romana,plus ceva pe la engleza.
    Le face la after,seara le corectam si eventual mai are de invatat si vreo poezie data ad-hoc de doamna pe care nu o intereseaza ca el nu ajunge decat la ora 19 acasa,dupa o zi de stat in banca.
    Imi vine sa turbezzzz,exact cum spui si tu!
    Seara,dupa deadline-uri si diverse taskuri grele pe care trebuie sa le livrez,dupa lectii si pregatit pentru a doua zi,ne ramane fix o jumatate de ora in care putem petrece timpul impreuna.
    Crunte vremurile pe care le traim!

Lasă un răspuns