Butoane să fie, da’ cât mai puţine!

driver-438442_960_720

Dacă e să-mi displacă ceva mai mult pe lumea asta e multitudinea de butoane. De pe orice. Telecomandă, cuptor cu microunde, maşină de spălat, de vase, de orice, etc. Trei bucăţi ar fi pentru mine arhisuficiente. Pornit, oprit şi „io-s bun la tot ce vrea muşchiu’ tău”. N-am timp iar răbdare nici atât încât să le învăţ pe toate, dar mai ales ce face fiecare.

Sunt convinsă că indolenţa mea e în detrimentul propriului confort da’ zău dacă mă deranjează să am simplitatea unui buton, unu’ care nu cere efortu’ de a tot apăsa, roti, mângâia sau freca ca să-mi fie evident, tot mie bine.

Din cauza asta n-ar fi prima oară când constat că multe lucruri s-ar rezolva mai uşor dacă… dar ce atâta dacă? Viaţa ar fi de-a dreptu’ cumplit de plictisitoare.

Mboon. Căldura lu’ peşte fiert, în toiu’ verii. Eu, şofer cu normă-ntreagă în maşina-cu-multe-butoane-la-ce-spanac-or-trebui-atâtea. Rămân fără aer condiţionat şi intru instant în depresie fiindcă deja s-a reparat aerul ăsta de vreo trei ori până acum. Apa curge râuri-fluvii pe mine şi nu ştiu sigur dacă de la nervi sau de la ventilaţia inuman de perfectă cu aer cald. Iarna aş fi fost în extaz, dar acum…

Următorul pas, sun. Mă răţoiesc fără drept de apel la inginerul de service, responsabil cu sauna mea. În urmă cu trei săptămâni lăsasem la recomandarea lui o sumă frumuşică la service cu asigurarea că de acum încolo, răcoare scrie pe fruntea mea ori de câte ori trebuie să stau cu covrigu’-n braţe.

Omu’ calm, mă invită din nou la prima oră, printre maşinile deja programate, să verifice problema urmând ca seara să-mi recuperez maşina rezolvată sau… nu. Mă plimb ziua cu nişte taxiuri ultra moderne, cu ventilaţie naturală, visând la răcoarea ce avea să mă aştepte la ceas de seară.

Vrabia mălai visează fiindcă ajunsă la service, îmi spune la fel de calm că el n-a descoperit nicio defecţiune şi că aerul funcţionează. Măi omule, blondă nu sunt, transpiraţia mea a apretat bluza de pe mine, ahhh… şi ce mătăsoasă era de dimineaţăăă… nu sunt tâmpită de căldură să nu-mi dau seama când am aer rece sau nu în ţeasta transpirată. Mă rog, nu până în clipa aia. Instinctul îmi spune să-mi înghit limba sau saliva şi să-i demonstrez personal specialistului că se înşeală amarnic.

Aşa că mă închid ermetic în maşină preţ de un sfert de oră, dau drumu’ la maxim la ventilaţie pe aer rece, dacă ar fi existat pe cinci grade acolo s-ar fi oprit degeţelu’ meu şi aştept cuminte să înceapă glaciaţiunea.  Un minut, două, cinci tot aştept ice-age-ul meu dorit să apară, mă uit cu ură la afişajul electronic şi cred că sunt victima unei conspiraţii care doreşte să slăbesc trei kilograme pe oră.

Mă dau jos transpirată, lipicioasă şi furioasă da’ triumfătoare la gândul că EU AM DREPTATE, pârdalnicu’ de aer condiţionat refuză să mă facă fericită. Mai am puterea să-i zâmbesc şi generoasă cum mă ştiu, îl poftesc şi pe el la o porţie de saună. Se execută, fără să crâcnească.

– Doamnă, urcaţi-vă şi daţi drumu’ la aerul condiţionat!

Mă uit la el prelung, convinsă că o să-i stilizez niţeluş podoaba capilară, da’ îi răspund răspicat:

– I-am dat!!!

-Nu, nu i-aţi dat. Uitaţi-vă şi d-voastră. Doamnă. 

Apoi apasă tacticos pe unul din multitudinea de butoane care mie una nu-mi serveşte la nimic, aşadar şi prin urmare nici nu mi-am obosit augustul creieraş să înveţe la ce foloseşte fiecare. Cineva se jucase la butoane iar eu…

ŞAH MAT.

foto: pixabay.com

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

25 thoughts on “Butoane să fie, da’ cât mai puţine!

  1. Acu’ de unde să ştii ce face butonul ăla? Dacă-l apăsai şi se catapulta unul prin Congo, ceva? Mai bine să fim precaute. Nici io nu mă ştiu dar eu apăs şi pe urmă aflu ce face. Aşa am stricat o „sculă” importantă la muncă.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Mie-mi zici? De la service care e la ieșire din oraș și până acasă am râs ca nebuna singură-n mașină. Efectul aerului condiționat, desigur. 😁

  2. Butoanele sunt făcute pentru a fi apăsate, chiar dacă nu suntem siguri la ce folosesc. 🙂 Eu mai am și acum unele de la telecomandă pe care nu le-am învățat. Deși le folosesc… din instinct. 😉

  3. em

    Măi, noi așa suntem. Eu te înțeleg perfect. Fac gafe de genul acesta pentru că nu am răbdare să citesc manuale de instrucțiune și folosit butoane inutile (ce atâta butonăreală). Sigur că în lumea lor, a bărbaților, suntem glume bune în situații de genul acesta. Ce știu ei? 😀
    Tare funny ai povestit. Am râs de m-am prăpădit aseară. Nu mi-a primit comentariul, așa că revin. 🙂

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ce mă bucur Em că te-ai distrat! Da, noi femeile niciodată nu vom fi înțelese la capitolul butoane. 😁 Nu știu ce spanac a avut că greu l-am postat și pe fb, mă bucur că acum ai reușit să comentezi. 😊

Lasă un răspuns