Domnia vs. hărnicia

back-18713_960_720Câteodată, din senin sau iarbă verde, mă plesneşte peste toţi muşchii din corp hărnicia. Probabil sunt sadică de-mi place senzaţia ce mă animă, programez până la ultima secundă ce voi face cu ea, nu o pot lăsa în voia sorţii sau să se piardă în neantul trăirilor zilnice. Pasăre rară care-mi eşti, minunăţie ce nu-mi ţii mai mult de o zi, cum să nu te exploatez la maxim? N-are fata cum.

Ei bine, hărnicia asta pe mine m-a plesnit în weekend, exact momentul oportun pentru odihnă, plimbare sau orice altceva mai puţin treburi domestice. Cum munca înnobilează omu’ şi-l face să-şi tonifice mai ales creieru’, m-am apucat şi io metodic, calculat cu rigla milimetrică de… treabă. Am început bineînţeles cu o cafea.

În timp ce-o savuram eu pe repede înainte, deh, hărnicia mă înghiontea serios în coasta lui Adam, îmi arunc privirea în jos. Nuuu, nu mi-o puteam arunca în înaltul tavanului, poate oi găsi vreo pânză de păianjen sau oi vedea vreo steluţă mov, nuuu, trebuia să fie fix în jos. Şi trebuia să văd scama aia neagră, ce atenta la netezimea cerebelului meu şi-mi glăsuia autoritar De patru zile sunt aici, m-ai călcat-n picioare de cel puţin şapte ori, n-ai ochi să mă vezi!

Amin! Pân-aici… să se răţoiască cine-o vrea la mine da’ nu o nesuferită de scamă şi neagră pe deasupra. Ştiţ’, eu şi negru… împărtăşim o iubire precum apa cu pisica. Dintr-o tsukahara, o fandare laterală şi-un îndoit de şale, am pescuit-o spre veşnica ei pomenire cât ai zice… aaauuuci!!!

Că doar atât am putut să-i replic în timp ce un drac de junghi mi-a traversat tot spatele. Deh, răzbunarea o fi dulce, da’ dureroasă tare. Torsionată într-o poziţie demnă de stârnit hohote de râs, mă gândeam ce mişcări am mai învăţat eu la ora de sport să pot reveni la verticală. Nimic, memoria era zero barat şi orice improvizaţie de-a mea nu-i dădea câştig de cauză decât junghiului ce nu intenţiona să se despartă de mine prea curând.

A durat o veşnicie să redevin bipedă şi să mă târăsc în pat, loc pe care l-am părăsit foarte puţin spre deloc două zile. Ştiam eu că sâmbăta şi duminica e timp de odihnă da’ nu-mi închipuiam că voi avea parte de ea. Ca orice faptă sau gând bun ce-mi apare-n cale, el trebuie musai pedepsit aşa că accesul meu de hărnicie trebuia asezonat c-un junghi.

Iată-mă aşadar în moliciunea patului, binecuvântată de-o domnie la care nu visam, cel puţin nu aşa de mult timp. Şase diclofenace şi trei masaje mai târziu, înconjurată de elemente menite să-mi abată atenţia de la durere, meditam dreaptă ca o acoladă că scamele ar trebui să-mi fie cele mai bune prietene, mai ales cele de pe creier.

Nu des mă bântuie astfel de avânt şi când mi se va mai întâmpla, o să stau frumuşel cu ochii ţintuiţi în cana cu cafea şi-o s-aştept să-mi treacă. De la privit îndelung lichidul fierbinte n-am auzit pe nimeni să păţească ceva.

foto: pixabay.com

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Domnia vs. hărnicia

  1. Încearcă să stai cu ochelarii de soare pe nas cât bei cafeaua. Orice scamă vei ochi, vei crede că ţi se pare, că e de la ochelari.
    Glumă, glumă dar nu-i de râs. Sigur eşti bine acu?

  2. em

    Sper că ești bine. Crizele astea cred că sunt firești. Și pe mine mă apucă sindromul scamei pe covor. Ai grijă! Fără mișcări bruște. 🙂

Lasă un răspuns