Feriţi-vă, sunt o brută!

anger-18658_960_720Mno, multe lucruri ştiam despre mine da’ exact de unu’ habar n-aveam. Am aflat că sunt o brută. Pe ce pun mâna, praf şi pulbere s-alege. Sunt una din aia de pus în ramă, cu erata de rigoare Feriţi-vă, brută în ediţie limitată!

Ştiţ’, eu mă plictisesc de moarte în fiecare zi. N-am nicio activitate care să-mi stimuleze cerebelu’ atrofiat, timpu’ e prieten cu melcu’, dau în bobi şi-n cărţi de şeptică ce-aş mai putea face, mă izmenesc zilnic că soarta e crudă cu mine, mă rog, chestiuni din astea, vitale.

Hotărăsc într-o sfântă şi neapărat norocoasă zi să iau tauru’ de coarne cu simţ de răspundere, să dau un sens vieţii mele anoste şi să fac şi eu ceva simplu, doar doar mi-o trece plictiseala asta groaznică.

Mă sui în maşină, duc una bucată copchil la teatru, mă asigur că o las unde trebuie dar mai ales la ora care trebuie (nu vă miraţi, mi s-a mai întâmplat să încurc borcanele), mă felicit în sinea mea că am fost punctuală şi dau să plec.

Dintr-o dată elanul mi se înmoaie, mă opresc în drum spre maşină fiindcă privesc fix chestia aia din plastic şi metal din mâna mea, numită cheie. Cheia maşinii. Constat că degeaba o tot siluiesc, cu ură chiar, apăsând frenetic pe buton să scoată limba la mine, ea ori şi-a înghiţit-o ori duhul magiei a făcut-o să dispară. N-am frecat nici menta, nici lampa lui Alladin, ochii mei încă au bătaie bună, da’ limba s-a evaporat în neant.

Dă mamă cu biciu’-n mine şi fă-mă să pricep cum flori de castan o să pornesc eu maşina fără limbă. Ce să mai lungesc ciorba sau ghiveciu’ din capu’ meu, am constat că în mişcarea mea browniană am rupt cheia. De fapt, limba, şi nu pe cea a soacrei. Ba, mai rău, am rupt-o în… contact.

Houdini nu sunt, şperaclu nu ştiu să folosesc aşa că din puţu’ gândirii mele am pescuit ideea salvatoare că trebuie să apelez la un specialist de care am făcut rost în două ore şi câteva telefoane, timp în care mi-am exersat bine de tot muşchii picioarelor. Deh, tot o formă de alungare a plictiselii.

Specialistul venit la faţa locului mă întreabă rânjind:

Da’ cum aţi reuşit s-o rupeţi?

Răspund, tot cu rânjet pe moacă:

Uite, am calculat puterea bicepsului meu şi forţa de rupere în unghi oblic iar după efortu’ depus am zis că doar aşa scap azi de plictis. 

Buun, şase ore mai târziu, o maşină fără juma’ de bord şi cinci bătături la picioare eram capabilă să mă cert cu o limbă nou-nouţă. Şi să aduc maşina acasă. În toată povestea asta karma, planetele, blestemele, feştenia (inexistentă) la casă, luna plină sau piaza rea n-au nicio legătură. Bruta de mine e singura răspunzătoare.

De la începutul anului şi până în prezent am ars un motor la altă maşină, am spart pahare, castroane, farfurii cât pentru şapte ani şi dublu de ghinioane, am stricat un televizor şi-un fier de călcat, am reuşit să am un telefon care flambează. Toate astea, cred c-aţi înţeles de ce.

Începutul e… promiţător, viitorul sună… demoralizator!

 

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

13 thoughts on “Feriţi-vă, sunt o brută!

  1. Despre maşinuţa aia nouă-i vorba? Păi se cheamă că i-ai făcut botezu’ aşa că nu-i problemă. 😀
    Da’ chiar aşa cum ai reuşit?
    Şi cum adică flambează telefonul tău? Al meu nu ştie din astea, cum l-ai convins? 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Da, despre albăstrică e vorba. Păi așa botez? Nici acum nu mi-e clar cum am reușit. Bruta de mine a trântit telefonu’ de țășpe ori încât acum ecranul e într-o mișcare continuă, cred că i-am rupt ceva prin el. Când îl scutur zdrăngăne ceva în el. Da’ încă merge. 😁

  2. dede cati

    Doaaamneee, bine ca stiu acum ca sa stau mai departe de tine cand ne intalnim:)))))))))))) Si pareai asa de fragila si delicata:))))))))

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ahahaha…. păi nu asta spusei şi io? Păstraţi distanţa că… nu se ştie. Ultima oară când am întâlnit oameni din online, i-am călcat pe picioare. Deci…

  3. em

    De astea și eu pățesc. Dar nu e chestie de brută, e chestie de paranormal și de „toate mi se-ntâmplă numai mie” (văd că și ție 😀 )

  4. Ha, ha! Ești de tot hazul, cum vrei să ne sperii cu capacitățile tale de veritabilă „brută”! Stai liniștită, oricât de grăbit ar fi omul și ar face unele treburi la repezeală, cheia aceea nu trebuia să se rupă, dar e clar ce bine făcută era! Dar așa e când trebuie să se întâmple câte o boacănă, de-ți dă ziua întreagă peste cap!
    Numai bine! 🙂

Lasă un răspuns