Iubitule, unde eşti?

woman-791874_960_720

Fiică-mea, aia mare, la dentist. O dată pe lună trebuie să treacă pe acolo, pentru verificarea aparatului dentar. De obicei, sunt şoferu’ de serviciu dar ultimele dăţi am considerat că puţină mişcare pe jos n-a făcut rău nimănui iar mie nu mi s-a mai încrețit păru’ pe motiv de învârtit în cerc ca să găsesc loc de parcare.

Bun. Copilu’ ascultător se duce frumuşel pe jos, urmând să mă sune când termină, poate mă îndur şi mă duc după ea. Puţin probabil, da’ încercarea moarte n-are. Vine de acolo tot pe jos, toată un zâmbet şi foarte bine dispusă deşi, de cele mai multe ori o cam dor dinţii vreo două zile după intervenţie aşa că zâmbetul la purtător ieşea din schema ei logică. Eu credeam că de vină e mersu’ pe jos, da’ de unde… altul era motivul hlizelii ei, pe care-l redau mai jos.

Când am ajuns acolo, mai erau două fete ca mine, una clasa a opta, cealaltă a şaptea. Am aşteptat să-mi vină rându’ şi le ascultam cum bârfeau. 

Nu cred că bârfeau, vorbeau şi ele ca fetele, replic eu în iluzoria mea părere că-s prea mici pentru un termen aşa… elevat.

Nu, bârfeau o colegă de şcoală de-a mea pe care o cunosc. Au mai bârfit şi alte fete dar eu doar pe asta o cunoşteam, fiindcă au spus numele şcolii mele. Nu prea mi-a plăcut şi m-am uitat mai urât la ele. Da’ stai să vezi, că asta nu e tot. Una dintre ele, cea mai mică era cu tatăl ei, cealaltă de clasa a opta, era singură. Tatăl nu zicea nimic, doar asculta. La un moment dat celei de-a opta i-a sunat telefonu’ iar ea a răspuns:

– Alo, bună iubitule, unde eşti? Eu sunt la dinţi, mă pregătesc să intru, apoi ne întâlnim. Să mă aştepţi, da?

Moment în care mi-am ridicat ochii din telefon, m-am uitat la ea şi am început să râd. WTF??? Asta are iubit? În clasa a opta? Ştii că şi tatăl celeilalte fete a început să râdă? Păi dacă acum are iubit, mai încolo ce-o să aibă?

End of story.

Eu ce să-i mai zic? Orice comentariu de-al meu era de prisos.

 

foto: pixabay.com

 

 

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

14 thoughts on “Iubitule, unde eşti?

  1. Exista doua categorii de adolescenți: cei care se grabesc sa crească si imita adulții desi nu ii prind si cei ce te surprind cu maturitatea si înțelepciunea lor in ciuda vârstei fragede. Ii prefer pe cei din urma. Ca buburuza ta mare. Ai mei imi povestesc la fel ca ea diverse despre alti copii…

  2. Cu adevărat esti o norocoasă, să ai o fată așa de înțeleaptă. Le-ai crescut frumos și asta se vede. Cât despre „iubăreața”… cum spuneau și cei de mai sus, copiii de azi așa ce se mai grăbesc să scape de copilărie! Și nu știu, din păcate pentru ei, cât de mult pierd. Sunt cei mai frumoși ani, iar naivitatea și inocența acestor ani nu va mai fi niciodată. Nu realizează că toate sunt bune la timpul lor și vreme este pentru toate, dar copilăria va rămâne cea mai frumoasă perioadă din viața omului.
    Numai bine! 🙂

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Așa e, Alex. Ei sunt copii și nu știu ce pierd, iar noi suntem datori să le amintim tot timpul că aceste momente sunt unice! Multă sănătate, ție și familiei! 😊

Lasă un răspuns