Subsemnata, steluţa şi RAR-ul

drive-2246928_960_720

Subsemnata și-a cumpărat una bucată maşină cu cinci roţi, volan pe stânga şi tabla albastră aşa cum îi şade bine unei locuitoare la mal de mare. Mă rog, culoarea tablei e doar bolânzeala mea. În orice caz, mi-am achiziţionat o maşină cât se poate de comună şi normală, nu una după care-ţi pui gâtu’-n ghips direct pe stradă şi spun asta cu titlu informativ fiindcă altu’ e subiectu’ şi predicatu’ postului ăstuia.

Ca orice maşină care se respectă pe teritoriul acestui plai mioritic şi ea trebuie să treacă prin chinurile binefăcătoare ale înmatriculării, aşa că nici albăstrica asta n-a scăpat caznei de a se plimba cu două rânduri de numere roşii (aliluia, doar atât!) până la cele definitive, pe care doar nişte stele bine aliniate vor şti când vor fi gata. Pentru asta trebuie să mulţumesc din suflet legilor, invaziei de maşini aduse de afară dar mai ales RAR-ului.

Ca orice român priceput la toate şi nimic am apelat la o firmă de specialitate pentru a mă descurca prin hăţişul actelor, drumurilor inteligente de cinci ori în acelaşi loc şi a timpului perfect consumat aiurea. Fericită nevoie mare de alegerea mea inteligentă bag mâna (ceva) mai adînc în buzunar dar ştiu că nu-mi mai apar fire albe (şi) din cauza asta.

Cu toate astea nu scap de drumu’ la RAR, coşmaru’ oricărui proprietar de umblătoare pe patru roţi. În ziua împricinată îmi iau răbdarea la purtător şi mă prezint frumuşel la ora programată la poarta raiului. Pardon, a RAR-ului. Mă documentasem eu temeinic în lumea bârfelor, în cele două luni de aşteptare până la data când mi se făcuse programare, şi în cel mai frumos scenariu aveam de tăiat frunză la câini cam toată ziua. O nimica toată, o zi de bătut soarele-n ţeastă degeaba n-a omorât pe nimeni, nu?

La poartă sunt aşteptată de reprezentantul firmei unde depusesem actele, el mă îndrumă cu precizie prin împărăţia bărbaţilor şi a maşinilor de toate felurile şi mă aliniază la una dintre cozile deja existente. Am avut o tentativă de a mă bronza direct la soare și nu prin parbrizul maşinii, dar mi-a fost repede înăbuşită de forfota de bărbați ce se perinda prin fața mașinii mele. Văzusem și eu motivul, o superbă navă spațială intergalactică, cu steluța ce-i strălucea mândră tare pe poponețul ce mă sfida arogant la mai puțin de-un metru în fața albăstricii mele. Deh, distanța regulamentară nu-și avea deloc rostu’ aici, se intra pe-o parte, se ieșea pe cealaltă într-un singur sens de mers.

Despre navă, numai de bine. Am condus și eu ceva mașini de lux la viața mea, nu mă mai dă pe spate apariția vreuneia dar modelul acesta de steluță era mai aparte, preţul unei astfel de bijuterii pleacă lejer de la o sumă cu şase cifre. Şi nu, strugurii nu-s acri, ştiu despre ce vorbesc. Arăta ireproşabil, parcă tocmai ce ieşise pe porţile fabricii. Ce să mai… era vedeta de acolo deşi mai erau şi alte maşini scumpe la coadă. Avea un singur defect, numere de Germania. Fapt pentru care nu a intrat la verificări aşa cum se aştepta toată suflarea de şoferi de acolo, ci ocupa un frumos loc pi şentru’ cozii.

Când mi s-a făcut semn că trebuie s-o depăşesc şi să mă repoziţionez în coloană, am început să zâmbesc. În spatele meu la distanţă mică, o altă steluţă, ceva mai pământeană dar tot cu numere de Germania. Aveam să constat că şi ea era piesă de încurcat coada. Cum dracu’ am io norocu’ ăsta chior să mă bag mai în faţă şi să toc mai puţină frunză la maidanezi? Aşa că încep să fac manevre ca să-mi scot maşina dintre Germania de Vest și cea de Est, cu zâmbetu’ pe buze.

Ştiţi la ce mă gândeam în momentu’ ălă? Cam cum ar fi să-i f… o dungă de toată frumuseţea bijuteriei din faţa mea în timp ce senzorul îmi urla discret în urechi că i-am invadat periculos de mult spaţiu personal. Şi din nou norocoasa de mine, fiindcă gândul poznaş n-a devenit realitate, a ratat ocazia de a se vedea pe masa de operaţie scotocindu-se de zor în mine după organe neinventate încă, ca să poată acoperi dauna.

Cât timp am stat acolo am avut timp să observ şi alţi şoferi făcând acelaşi lucru, nedorind să ştiu ce gânduri mai puţin ortodoxe le umblă prin tărtăcuţă.

Nedumerirea mea finală e cum să fac rost de atâta nesimţire căci de o sumă frumuşică de bani s-ar putea să am mai multe şanse. Sau când devii Jean-Luc Picard primeşti bonus asta? Halal bonus…

foto: pixabay.com

 

 

 

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

16 thoughts on “Subsemnata, steluţa şi RAR-ul

  1. dede cati

    Mai citeste si tu horoscopul inainte sa te asezi la coada:))))))))))) S-o stapanesti sanatoasa, si drumuri line, asta tot de horosPOC, tine:)))

  2. Bine că n-ai lovit mașina omului, că pe noi cine ne mai cinstea?! Știu ce-o să zici, așa că anticipez – vreau să mănânc tort, nu colivă! 😀 Hai s-o stăpânești sănătoasă și la vară să ne plimbi cu ea! ❤

  3. Sa va poarte pe drumuri frumoase noua achiziție. Aici e muuuuult mai simplu. De la o masina la alta păstrezi numarul prin urmare nu treci prin nici un proces. Ti se livrează deja cu numarul tau vechi luat frumușel de pe masina precedenta. Exista si opțiunea sa aplici pentru numar nou, dar zau ca nu imi trebuie munca in plus. Oricum, si asa e tot simplu. Doar te duci frumușel la ghișeu, fara masina si aplici. Apoi trimit prin posta numerele.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Mulțumim, Monik! Daaa, floare la ureche, o plăcere să schimbi mașina. Sper că la sfârșitul lunii mai să închei și eu povestea asta ce durează de două luni.

  4. S-o stăpânești sănătoasă și… poți să-i pui și steluțe, dacă e vreun bai. Și nu una, ci câte vrei tu! 😀
    Cât despre „distracția” de la RAR, am trecut și eu de curând prin tot calvarul, tot cu o albăstrea, pentru care am așteptat mai bine de o lună și jumătate, până ce mi-a venit rândul la înmatriculare, potrivit programării on-line. Fără de care, nici nu s-a pus problema să reușesc să sar peste rând! Expiraseră și numerele roșii, așa că am așteptat cu stoicism. Acum, că am scăpat, nu pot decât să le „urez de bine” celor care nu pun ordine în aceste situații aberante…

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Toată lumea se plânge de RAR. Ideea e că după ce că se pierde mult timp, mai vin și unii cu mult tupeu care încurcă cozile, doar așa, de amorul artei. Eu, în sfârșit, de câteva zile am numere definitive, pentru care am așteptat două luni și ceva. În rest, sănătoși să fim. 😊

Lasă un răspuns