Despre (niște) pasiuni

adult-15814_960_720Fiecare are pasiunea păsărica lui sau stolul aferent. Și n-ar fi nimic rău în asta dacă aceste pasiuni păsărici n-ar afecta în vreun fel viața celor din jur, nu le-ar da cu virgulă sau n-ar strica zen-ul zilnic persoanelor dragi. Despre pasiuni, numai de bine, oricât de nebune ar fi ele…

Pasiunile buburuzei mari sunt limbile străine și telefonul. Dacă pentru a doua pasiune nu mișc un deget dar încerc să i le dezlipesc pe ale ei de pe el, pentru prima pasiune eu și tac-su o susținem cât de mult putem. Ea ține morțiș să-și ia niște atestate recunoscute internațional pe diverse nivele de pregătire, eu țin morțiș să le programăm sistematic și să se pregătească temeinic pentru a nu arunca niște bani pe geam.

Pasiunile mele sunt somnul, cititul şi scrisul. Şi încă o mie pe lângă astea. Dacă de prima şi ultima nu prea am timp, de restu’ în funcţie de vânt, karma, cafeaua de dimineață sau tipa din oglindă mă ocup la cote maxime. De curând mi-am descoperit o nouă pasiune. Şi o fac cu atâta dedicaţie şi voluptate că sunt uimită de rezultate. Adică dacă pentru anumite pasiuni trebuie să investesc nişte efort, pentru pasiunea asta nu ridic niciun degeţel, nicio sprânceană, niciun fir de păr de pe ceafă. UIT. Da’ ştiţ’ cum? Foaaarrrttteee ușor. Uit că vineri e vineri, că data de 10 e data de 10 deși cinci calendare la vedere îmi atestă lucrul ăsta, uit de mailul proaspăt primit care-mi zice și de vineri și de 10,  uit ce-am făcut ieri, ce am de făcut azi, uit să pun sare-n mâncare sau să mă opresc din îndeletnicirea asta și lista se poate lungi cu ușurință.

Pasiunea asta a mea e fix perpendiculară pe cea a fiică-mii. Şi nu numai a ei. Pe ea am reuşit s-o agit niţeluş (mai mult) taman când trebuia să n-o fac. Am uitat s-o duc… la examinarea pentru limba engleză. Adică după ce că avea emoţii cu caru’ că va fi greu, că nu va reuşi, că nu e pregătită, că… încurcă-lume, adică subsemnata, aproape că o făcea să-şi rateze dizertaţia (proba orală) prin neprezentare. Nu mai ştiu ce mâncasem cu o seară înainte sau luna în ce unghi a bătut în geam în creierii nopții, cert e că printr-o minune a ajuns la timp iar ea a fost aptă să vorbească clar şi tare deşi stomacul ei o concura acerb, cu intonaţie, dicţie şi toate cele. Cred că s-a şi răstit la examinatoare. Păi două emoţii puternice şi simultane n-avea cum să rabde săracu’ aşa că a zis pas la sfânta ciorbică de prânz.

De ce am vrut să fac public asta? Peste ani să aibă (încă un) motiv să mă muştruluiască bine, ea n-are cum să uite, eu să știu că trebuie să mă apuc de sudoku sau memorat numele tuturor oaselor din scheletul uman dar mai ales să râdem împreună când ne vom aminti. Curios, dar de pățania asta n-am uitat doar că mi-a luat ceva timp s-o aștern aici.

PS: Sunt o cauză pierdută?

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

7 thoughts on “Despre (niște) pasiuni

  1. Şi dacă eşti, nu eşti singura aşa că suntem două cauze. Că suntem şi pierdute, ce mai contează? Suntem în formaţie şi presimt că se vor mai alătura. 😀
    Săraca buburuză… 😛 😛

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Vârsta (la mine), gândurile, grijile, planurile, visurile, ș.a.m.d = situația povestită. Am avut un noroc chior. De data asta. Nu știu dacă data viitoare va mai fi la fel. 😁

  2. Toate pataniile astea sunt sarea si piperul copilariei lor. Va veti aminti cu drag de ele! Si timpul va avea alta aroma!
    Pasiunea asta de care zici aici imi da si mie tarcoale, ma curteaza rau. Dar nu suntem pierdute! Definitiv nu, ca altfel cum am mai condimenta viata si stresul celor din jur?
    Mult succes buburuzelor! 🙂

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ahhh, ce mă bucur că nu-s unicată-n pasiunea asta. :))) Parcă mai îmi dă aripi să zbor. Că prea le fac de oaie în ultima vreme. Mulțumesc din suflet! 😊

  3. Și eu am păsăricile mele, așa că n-aș putea să-ți reproșez anumite scăpări, care mai degrabă îți condimentează viața. E bine că le notezi aici, să răsuflu ușurat că mai sunt și alții ca mine. 🙂

  4. Eu ma bazam inainte foarte tare pe memoria mea… Programari medicale pentru oameni si animale, vizite sociale, intalniri de tot soiul, activitati scolare si extrascolare, tot. Ei bine, catinel catinel am luat-o la vale. Azi un pic maine un pic, nu mai tin minte nimic. Acum am pus in telefon in calendar orice bazdac. Care poate nu merita mentionat intr-un calendar, dar altfel risc sa il uit. Dar alarma aia nu da gres, cu doua avertizari una cu o zi inainte si alta fix cu o ora inainte. De cateva ori nu m-a sunat secretara dentistului, secretara, oftalmologului, veterinarul etc… Alo, madame, ai rendez-vous cu noi ai uitat?! Nu mi-a placut, de aici schimbarea de atitudine. Ma consolez cu gandul ca nu mintea e pe duca ci ca activitatile mele sau inmultit si sunt dar suprasolicitata :). Functioneaza :)).
    Succes copilei ambitioase!!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Daa… și eu am tot, tot notat. Pentru că risc, ca și tine, să ratez ceva important. Ca acum. Deși pe undeva cred că nu e o idee strălucită fiindcă memoria devine leneșă. Da’ na, prea multe de făcut dar mai ales de ținut minte. Mulțumim mult, așteptăm rezultatele! Te pup! 😊

Lasă un răspuns