Un tăvălug trece fără milă peste noi ceas de ceas, zi de zi, într-un iureș continuu ce n-are buton de oprit sau pauză, care nu ne întreabă dacă ne place sau nu, nu ne anunță când ne fericește dar ne și-nrobește, când ne înalță sau când ne izbește după bunul plac. Tăvălugul ăsta se numește viață. Și nu toți suntem profesioniști în arta de a fi puternici și de a rezista fără cicatrici, neîmpliniri, doruri.

Și totuși rezistăm. Suntem puternici. Nu în mușchi și nici în averi. Ci în emoții, sentimente, situații.

Am întrebat o voce cu multe experiențe de viață, dintre cele mai diverse, iar ea mi-a răspuns:

Puternic ești atunci când ai răbdare. Cu caru’.

Puternic ești atunci când te străduiești să înțelegi.

Puternic ești atunci când accepți că un compromis înseamnă un pas înainte și nu faptul că cedezi.

Puternic ești atunci când îți cunoști limitele și totuși ți le depășești.

Puternic ești atunci când ești chibzuit și nu te arunci cu capul înainte și fie ce-o fi.

Puternic ești atunci când spui mulțumesc pentru ce ai și pentru ce ești.

Puternic ești atunci când vrei un „mai mult” realizabil.

Puternic ești atunci când știi să pierzi.

M-am gândit apoi la mine. De fapt, la femeie, în general. Și am găsit de cuviință să completez lista. Fiindcă deși trăim în cele mai prolifice timpuri pentru ea, din toate punctele de vedere, putând fi ce dorește, cum dorește, când și unde dorește, presiunea socială si cutumele educaționale își spun din plin cuvântul. Eu spun:

Puternică ești atunci când ești și mamă și tată pentru copil sau copii.

Puternică ești când pui fericirea propriilor copii deasupra fericirii tale.

Puternică ești când știi că valorezi mai mult decât propriul ambalaj.

Puternică ești atunci când nu lași pe nimeni sau nimic să te abată de la propriul drum.

Puternică ești atunci când îți recunoști vina care nu-ți aparține.

Puternică ești atunci când spui mulțumesc celui care te-a rănit.

foto: pixabay.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Mamăăă, ce mamă sunt! - 16 octombrie 2017
• Temele, interminabila epopee a părinţilor - 11 octombrie 2017
• Despre lumea virtuală şi oamenii din ea - 25 septembrie 2017