Cu dedicație… Poștei Române

stamps-1712530_960_720Acum mult, mult timp, în vremuri de mult apuse sau fosilizate s-a inventat roata, becul și Poșta Română. Dacă primele două au fost adevărate minuni cu extrem de multe beneficii, ei bine despre ultima invenție pot spune că la cât de minunată e, mă mir că mai există. Și pentru că nu era de ajuns, magnifica ei existență a produs tipologia funcționarei ce a depășit acreala standard, și asta cu mult cotele admise oricărui borcan de castraveți murați. Așadar, Poștei Române o să-i dedic cuvinte bine întemeiate. Și dulci.

În anul de grație 2016, iarna, o prietenă din mediul virtual numit Facebook care e stabilită în Italia de niște ani frumoși a vrut să-mi facă o surpriză, să-mi trimită prin intermediul dragei noastre moșteniri comuniste o dovadă a abilității ei în arta omorârii piticilor de pe creier și anume niște produse handmade create cu mult drag și dăruire. În generozitatea ei a vrut să surprindă mai multe conaționale de-ale mele  și a reușit.

Și pe mine m-a surprins. Poșta Română. Știu că locuiesc în cel mai jmeker dă jmeker oraș al țării, după București desigur, că doar e rezultatul muncii asidue a lui mazăre Păstaie și că aici până și motanii care cântă simfonii au covrigi pe coada vâlvoi ridicată. Și mai știu că iarna nu-i ca vara, mai ales la mal de mare. Adică din când în când avem parte de niște troiene de zăpadă ce concurează cu brio pe cele din Alpi. Exact ca-n iarna ce tocmai a trecut. Concluzia e că trăiesc într-un oraș cu moț căci altfel nu găsesc explicația logică de ce în București, Brașov, Galați micile colete au ajuns rapid iar la Constanțaaa… multăăă liniște. Degeaba am stricat eu o cutie poștală și am înnebunit poștărița, până la mine s-au evaporat în neantul Poștei Române minunatele mărgele trimise de draga mea de Roxana. Pachetele au fost trimise toate odată, în jurul datei (fatidice) de 13 decembrie și cum mi-am văzut eu alunița aia enervantă de pe ceafă, așa am văzut și mărgelele. N-am crăpat de invidie când am văzut poze pe facebook de la fericitele posesoare, dimpotrivă le-am admirat și mai mult. Degeaba.

Şi ca să nu rămân nefericită pe vecie, Roxana vine în ţară în februarie din motive personale şi le mai dă o şansă profesioniştilor de la… Poşta Română. Mai trimite un colet de data aceasta de la Galaţi. Pe 25 februarie, recomandat şi la altă adresă, mai în centrul Constanţei. Acum na, zăpada s-a cam topit cam prin toată ţara, s-a schimbat şi anu’ şi ghinionu’, oraşul Galaţi e la capătul pământului, Poşta Română funcţionează impecabil iar eu dacă nu l-am primit de mărţişor sigur îl voi primi până la Paşte. Paştele Cailor şi al Sfântului Aşteaptă. Că tot aştept şi… nimica, nimicuţa.

Am o mare dilemă. Nu ştiu ce cuvinte să folosesc în a caracteriza Poşta Română. Cele pe care le ştiu eu sunt toate nesărate. Iar ea are nevoie numai de alea dulci.

PS: am tot repetat „Poşta Română” intenţionat. Ca să vă rămână bine pe creier şi să fugiţi de ea, mai ceva ca dracu’ de tămâie.

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

13 thoughts on “Cu dedicație… Poștei Române

  1. Doamnă profesoară, îmi dați voie să răspund primul? Mulțumesc!
    Și eu am avut probleme cu Poșta Română, dar am înghițit în sec și am mai trimis o dată coletul, respectiv încă o carte. Dar cu FanCurier sau alte firme de acest gen chiar că am pățit-o de câteva ori și am plătit tot eu. Ei mă căutau prin Cluj Napoca și eu îi așteptam în Seini. Cred că nu-i de vină o anumită societate sau firmă, ci oamenii care lucrează în ele.
    Săru-mâna că m-ați ascultat! 🙂

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Petru, nota 10 pentru dizertație. Cu firmele de curierat private n-am avut probleme de genul ăsta, să facă dispărut un produs trimis. După cum vezi, Poșta Română e campioană. De două ori. 😁

  2. Și la mine Poșta Română e campioană la dispărut colete. În plus, aș avea ceva de spus și despre halul în care arată la Arad oficiile poștale, parcă ar fi trecut prin amândouă războaiele mondiale și vreo trei revoluții.Se pare că borcanele cu murături din spatele ghișeelor se simt tare bine acolo :).

  3. Auzi, Fabiola, cred că data viitoare vin personal să ți le aduc, fată dragă. 🙂
    Stii ceva, eu zic să te uiti atent la postărița ta, nu cumva se mândrește la gât cu vreo patru coliere cu fir de mătase și cristale ? Sau uită-te la murăturile alea la ghișeu, ia vezi ce poartă la gât? Probabil vreun ghiulan din ăla cât parâmele din port, dar din aur!
    Prima oară, din Italia, am trimis un plic obișnuit, de la Galați însă plicul a plecat cu confirmare de primire.
    Nu e o valoare nu merită să facem investigații polițienești, dar ca să le faci un pic bubă în urechi la acriturile alea, vrei s-o rog pe mama să-ți trimita cumva recipisa aia care sigur are un tracking number pe undeva ? Nu ți-o trimit prin postă, o scanez ! Cred însă că nu merită deranjul, ceea ce trebuia demonstrat e demonstrat de mult. Poșta Româna e un fel de gaură neagră!
    Imi pare rău, ce să mai spun. Dar lasă, poate ai ghinion la mărgele, dar ai noroc în dragoste Sic ! 🙁 🙁

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Hai că râd ca apucata pe aici.. murătură cu mărgele la gât zici? E de vis! :)))) Trimite că sigur fac material de încă trei articole pe tema asta. Asta dacă nu cer prea mult. Pentru mine e valoare, ce puii mei, putea să fie și-o felicitare.

  4. Of, mă ia cu ameţeală de câte ori se vorbeşte despre asta. Şi mie mi s-a rătăcit un pacheţel cu ceva timp în urmă. Tot handmade, trimis din ţară. Şi îmi era şi jenă că cea care l-a trimis doar pentru că l-am admirat pe blog, nu mă ştie decât din online. Ea aştepta un semn, un mulţumesc măcar, eu nica. Că n-a venit.

  5. Din păcate…. asta este realitatea tristă. Dacă în vremurile de demult Poșta avea o punctualitate aproape proverbială, acum e dezastru. Confirm cele spuse de Petru mai sus, căci am întrebat la Poștă până am ostenit, dacă mi-a venit un plic și…nimeni nu știa nimic!?
    Anul trecut, am vrut să-i fac mamei mele o surpriză de 8 martie și i-am scris o felicitare așa, ca pe vremuri. Numai că…. scrisoarea a ajuns pe la sfârșitul lui martie! Bine că a primit-o, dar explicația celor de la Poștă este halucinantă: scrisoarea atrebui să ajungă mai întâi la…. Constanța, care este centrul poștal regional. Apoi de acolo a plecat spre Ialomița, unde a zăbovit ceva timp, până a parcurs cei 22 de km până la destinație! Data viitoare o să apelez la… porumbei voiajori! 🙂

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ahahaha…. bună asta!! La Constanța???? Deci a primit-o, după ce a plimbat-o de-a luat-o naiba… Oare tot așa și cu mărgelele mele? Or fi ajuns la Timișoara. 😁 Bravo, frumos gest ai făcut și cred că a fost în culmea fericirii.

Lasă un răspuns