Trăiesc în România şi asta mă omoară!

IMG_1928Exact… mă omoară sistematic, metodic, cu rigla milimetrică, mă face cu creierii, cu inima, cu bojocii, da’ n-ai să vezi, de-a naibii #rezist (că e pă trend). În fiecare zi sistemu’ ăsta ne omoară cu zile şi ştiţi prea bine că nu aberez.

Acum, o să-mi vărs şi eu nădufu’ că de mult n-am mai făcut-o şi nu e nicio distracţie să vorbesc de una singură-n maşină, poate doar pentru alţii, care sigur exclamă în sinea lor „uite altă nebună”.

Vă spuneam mai de mult că am avut o veste bună. Mno, bună, bună da’ nemuncită niţeluş şi frecată de ridiche parcă n-are farmec şi savoare. Că doar nicio veste bună nu rămâne nerăsplătită într-un fel sau altu’. La mine vestea asta bună s-a lăsat cu neşte documente, hârţogărie specifică Românicii noastre dragi, mers de la o ușă la aceeași ușă, nește telefoane cu fir și fără, ca într-un final să dau cu subsemnata fericită nevoie mare. Fericită sunt și-acuma da’ atunci, pe loc, mi-a cam pierit fericirea de pe chip când am observat cum sunt furată pe față, dar mai ales cu un zâmbet mai angelic decât al fecioarei Maria. Și asta după ce tocmai s-a depus pe masa zâmbetului angelic o colecție destul de frumușică de hârtii cu I.L.Caragiale. Adică și cu banii luați și f… recționată bine în c… urbură de catifeaua roșie a scaunului pe care stăteam.

Dar ca să privesc partea aia frumoasă, zen, optimistă a situației aveam hârțoagă semnată, parafată, bună de pus în ramă. Ce mai conta că zâmbetul ăla amabil mă delapidase de infima sumă de 20lei. Ca sa explic, glăsciorul ei cristalin și foarte clar a emis în eter o sumă iar chitanța emisă faptic era cu 20 lei mai puțin. Același glăscior în dimineața zilei respective spusese clar și concis o sumă, ca patru ore mai târziu să o mărească din considerente numai și numai de ea știute.

Cum să vă spun… eram prea fericită (sau cu capu’ plecat) ca să nu-i f… ericesc zen-ul dar și în criză de timp. Recunosc, am greșit. Stau și mă gândesc că dacă voia să-i fac cinste cu o cafea sau avea nevoie de cei 20 lei și-mi cerea direct, avea șanse mari să-i dau cu cea mai mare plăcere. Și să-i zâmbesc sincer. Așa, și-a pierdut orice urmă de respect din partea mea, dar mai ales firmei pe care o reprezintă. Firmă cu care membrii familiei mele colaborează de ani buni.

Concluzia mea? Sunt defectă, sufăr de corectitudine și bun simț, indiferent că e vorba de cincizeci de bani, douăzeci de lei sau sume cu multe zerouri. Și mai sufăr de ceva. Că nu reușesc întotdeauna să-mi țin capul înțepenit în poziție dreaptă.

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

14 thoughts on “Trăiesc în România şi asta mă omoară!

  1. Io te înţeleg perfect că şi eu-s ca tine. Percep realitatea, simt nedreptatea, ştiu că şi eu contribui la ea dacă tac dar nu pot reacţiona.
    Şi tot nu ne zici care-i vestea aia bună? Mă laşi să tot bănuiesc io diverse? 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ba daaa, da’ nu știu de ce-s naivă și cred că, mai ales la privat, există corectitudine și respect față de client. În rest… #rezistăm. 😁

  2. em

    Am încercat să îți las un comment la postarea cu soacra, dar nu apare opțiunea de aici. Poate că așa ai setat tu, dar voiam să te atenționez în caz că nu știi. 🙂
    Ce voiam să zic: parcă faci un articol advertorial pentru soacre. Știi la ce mă refer. 🙂 M-am amuzat ca de obicei, știu că îți iubești soacra și e fain articolul, dar asta mi-a trecut prin minte când l-am citit. 🙂

    Aici, îmi pare rău că simți ceea ce simți, e firesc. Nedreptatea zgârie. Mă bucur pentru vestea bună! Să se rezolve toate așa cum îți dorești!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Nu, n-am setat. Să verific să văd ce naiba s-a întâmplat. Daa, am o soacră de milioane și din când în când țin să subliniez asta. 😃 Cât despre sumă, mă scoate don minți gestul. Este extrem de urât și lasă de dorit.

Lasă un răspuns