Veste bună, veste rea

IMG_1923Ca orice om normal sau întreg la cap întotdeauna îmi doresc să primesc vești bune. Bunicele, bunuțe, pozitive, extraordinare, cum or fi, numai să n-aibă nicio urmă de rău augur în ele. Și ca să trântesc o filosofie adâncă, îndelung studiată, de mii de ani cred, nicio veste bună nu-i ca una rea.

Într-o zi când mă trezesc și io cu fața-n sus dar mai ales netedă, cu zâmbetul pe buze, cu părul drept și la locul lui (oaileu, zilele astea trebuiesc încercuite-n calendar până crapă hârtia), cu răbdarea mea ce atinge cote alarmante de timp, ce mai tura-vura, când am toți boii acasă și-n buiestru, primesc și eu o veste bună. Ce floricici pe câmpii vorbesc, nu bună, foooartteee bună. De fapt, una excelentă. Una de pe urma căreia mi-e frică c-o să-mi crape ficatu-n mine dacă numai îndrăznesc să-mi trag un rânjet de bucurie pe față. Una de pe urma căreia aș dansa dansul ploii, grindinei, mocirlei, chiciurei sau alte fenomene d-astea dragi mie, tot timpul, inclusiv în somn. Una de pe urma căreia aș mai vrea o dată puțină adrenalină. Cred c-ați prins ideea. Într-un cuvânt o veste trăsnet de bună.

Și ca să nu o supăr, s-o țin aproape și să-mi dea satisfacții maxime nu-mi prea vine s-o dau afară din gât și din suflet, dinții mi s-au încleștat mai ceva ca menghina lu’ unchiu Gioni, Domniezău să-l ușureze de păcate, că tare mă mai stresa pentru niște proiecte școlare. Ba mai mult, încerc să nici nu mă gândesc la ea căci simt că mă ia cu palpitații. Din cauză de veste, nu de menghină.

Buun, deci alinierea de planete e perfectă, șed blând să nu se i se crăcăneze vreuneia o spiță de la rotițele lor perfecte și încerc să mi le-nvârt pe ale mele să văd cum fructific la maxim darul primit. Dar pentru care m-am rugat câțiva ani buni la toți îngerașii, îngerașele, sfinții, dracii sau calendele grecești, doar-doar s-o milostivi careva sau i s-o face lehamite de atâta rugă și mi l-o da.

Și stând eu așa țeapănă de atâta fericire mută, primesc un mesaj. Trei rânduri, nu mai mult. Ăsta mă fericește în asemenea hal de nu știu dacă să râd sau să plâng. O iau și eu metodic, pe rând. Bag niște hohote de râs și-apoi niște lăcrămioare de crocodil. Nu neapărat de noua veste primită, care e fulger de rea, ci mai ales de momentul ăsta propice pe care și l-a ales. Sincron perfect. Două bombe de vești într-o singură zi. Noroc că stau bine cu inima, da’ nu și cu nervii. Încă mai am toți dinții-n gură și ficatu’ întreg.

La ora asta când scriu, mi s-au descleștat dinții și gura, vorbesc normal, nervii sunt la locul lor iar eu presimt că alt mănunchi de ghiocei o să răsară pe capu’ meu. Că doar vine primăvara și cum altfel să o simt mai bine?

Sunt curioasă dacă și voi ați trecut prin astfel de momente dar mai ales cum le-ați gestionat.

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

16 thoughts on “Veste bună, veste rea

  1. Nu te trag de limbă dar dacă e aşa de bună, tare mă mai bucur şi să tot fie. Şi când e cimentată bine, poate ne spui şi nouă, să ne bucurăm iar 😀 .
    Dacă aia rea e rea dar nu te afectează direct, las’ aşa.
    Eu plâng şi alea bune bune şi la alea rele aşa că nu mă prind pe picior greşit că reacţionez la fel.

  2. em

    E bine că au venit în ordinea asta, pentru că vestea bună te-a ridicat din hăul creat de prima. Da, am primit și eu așa una caldă, una rece, sau invers. La cea rea: întotdeauna există o soluție. Iar cea bună: Doamne ajută de cât mai multe!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Mulțumesc, Em! Cu sănătate și răbdare o să trec și peste asta. Peste cea rea, evident, că peste aia bună o să mai dau din coadă multă vreme de acum încolo. 😃

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Nu. Absolut nimic. În schimb, în fiecare zi din săptămână s-a spart câte ceva în casă. O cană, un pahar, un castron, o farfurie. Parcă era un făcut, pe rând, fiecare membru al familiei făcea de serviciu, spărgând câte ceva. O avea vreo legătură? 😀

Lasă un răspuns