Drame, tragedii, chestii d-astea…

IMG_1918Un copil își poate „distruge” viața singur zi de zi, cu consecvență, mai ceva ca un adult. Problemele lui dau naștere la adevărate drame și tragedii pe care noi suntem practic incapabili să le înțelegem, darămite să le mai și rezolvăm. Ei văd totul clar în alb și negru, simplu și la obiect, pe când inadaptabilii de adulți, dacă mai sunt și părinții în cauză, văd o paletă de gri cum rar îți e dat să întâlnești.

Fiică-mea mare nu face excepție, e la vârsta la care tragedia, drama, dificultatea cu care eu înțeleg lucrurile atât de simple din viața ei așa de complexă sunt aşa de comune încât au devenit rutină. Un coş apărut din străfundurile iadului, o remarcă mai neaoşă a vreunui coleg sau colegă, imposibilitatea de a sparge o sumă frumuşică de bani în câteva ore iată câteva exemple elocvente de distrugere a unei vieţi idilice de adolescent/ă. Astea şi încă un motiv în plus…

Seara, văd că o frământă ceva. După ce butonează telefonu’ de zor fără succes, scoate un oftat din toţi rărunchii ei minunaţi şi aproape dând apă la toată colonia de şoareci pe care o are mă roagă s-o ajut să-şi caute caietul şi cartea de chimie fiindcă nu le găseşte.

Pă bune?? Io?? Io, mămucă-ta care n-a mai pus mâna pe vreun caiet, carte, portofoliu de-al tău de vreo doi anişori buni?  Să le caut… unde? În coşul cu rufe sau în frigider? Nu draga mea, asta e fix responsabilitatea ta.

Evident că nu i-am spus asta. Mă rog, acum o să-mi citească primul meu gând pentru care sigur o să-mi iau săpuneală. Așa că n-am cum s-o refuz și m-apuc să caut și eu cartea și caietu’. Cum pana mea mai arată un manual de chimie? Că pe vremea mea muică…

Noroc că scrie negru pe alb, manual de… orice. N-am avut sorți de izbândă și n-am putut rezolva drama ei. De ce dramă? Am întrebat-o. Răspunsul vine ca o ghiulea. Fiindcă e ultima mea șansă să-mi măresc media, nu vreau să-mi iasă 9. Mi-am distrus-o!!! Nu mai am replică la asta. Încerc să-i abat gândul, îi recomand să citească ceva, sigur le-a uitat la școală și oricum nu are ce să mai facă la 7 seara.

Îmi ascultă sfatul dar nu e convinsă de rezultat. Nici nu deschide bine cartea proaspăt împrumutată de la bibliotecă că izbucnește într-o tiradă pe care cu greu o gestionez. Nu sunt convinsă dacă să râd în hohote sau să dau aprobator din cap în timp ce-mi fac limba franjuri, franjuri ca să nu scot vreun stol de rândunici. Asta că tot visez la primăvară.

Mami, uite, asta e cartea vieții mele!!!!

Îmi citește cu voce tare, gravă:

„Încă de când deschisesem ochii, știam că nimic din mizeria mea de viață de până atunci n-ar putea întrece răul ce avea să urmeze.”  Aha, adică media ei stricată la chimie. Trage aer în piept și continuă.

„Știam bine că nu mă puteam aștepta la vreun ajutor din partea lor.” Lor, adicătelea io. Fiindcă pesemne m-a trădat moaca că n-aveam de gând și niciun chef să plec la pescuit de manuale de chimie prin casă.

Urma să simt până în străfundul creierului dureri dintre cele mai groaznice.”  Cu asta și-a încheiat disertația pentru drama existențială pe care o trăia de vreo oră-ncoace.

A închis cartea cu zgomot și-a decretat că ea nu mai poate citi, prea multe semne i s-au arătat la ceas de seară. Mda, vina era doar a mea și a maleficei de F.E.Higgins că a putut scrie așa ceva. Stau şi mă gândesc că eu n-o să am timp de dramele problemele mele, că o să le fac pierdute sau uitate şi asta dintr-un singur motiv. Ale ei au întotdeauna prioritate.

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

8 thoughts on “Drame, tragedii, chestii d-astea…

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Vezi, de-aia-i bun blogu’. Să rămână pentru posteritate dramele fiică-mii. Auzi la ea, dramă că nu-și poate mări media. La mine era dramă dacă nu puteam merge la o petrecere. 😃😜

  1. em

    Atât de mult mi-a plăcut cum ai scris, nu ai idee. Trecând peste umorul de situație, unde ești aceeași „fată veselă”, a curs scriitura la superlativ. Am inhalat, nu citit articolul. Subiectul e sensibil, tratat cu ironie și umor, univers de buburuze (mari și mici, cu probleme aferente – mari și mici). Super!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Mulțam fain! Știi, dacă o vedeai cu câtă seriozitate trata problema, mai că-mi venea s-o pup. Doamne, ce „drame” are fiică-mea! :))))

  2. Rolul asta de drama queen ma tine in forma de ceva vreme. Stii, nu eu sunt protagonista, dar zau ca ma tine indirect. Sa vezi cand mai trec vreo 2 ani si scot toate filozofiile existențiale direct din creierașul lor brici. Fara surse de inspiratie. Te iau palpitațiile daca ii asculti mai ales daca nu stii cum sta treaba :).
    Super scris! Dupa sufletul meu! 😘

Lasă un răspuns