Cardio. E timpu’ pentru cardio!

IMG_1896Ce poți face după ce Constanța a fost devastată de un cod roșu și unu’ portocaliu de vânt, frig și zăpadă? Mai ales zăpadă. Ce altceva decât… muuultă mișcare. De orice fel, dar mai ales cardio.

Deși am evitat la maxim să părăsesc domiciliul în perioada de urgie și imediat după, cu excepția drumului către serviciu, a trebuit să fac unu’, undeva în zona Casei de Cultură. Chit că te aventurai cu mașina proprie, cu taxiul sau pe jos, inima tot bătea toba de te surzea, parcă ai fi alergat zece kilometri.

Ca să scot mașina din garaj, făceam primul cardio. M-aș fi descurcat să merg cu ea dar ei îi încingeam frânele iar mie răbdarea. În plus, locurile de parcare erau practic inexistente. Dacă apelam la un taxi, mulțumesc dar nu, mulțumesc, aveam o oră de așteptat să vină și cel puțin juma’ de oră să ajung la destinație, ca să nu mai zic de costul pe măsură al cursei. Tot un cardio e și ăsta, mai ales că nu ajungeam în timp util la destinație.

Bun. Atunci ce pot face două picioare dibace? Să meargă și să mențină echilibru’ proprietarei. Prin zăpadă, evident. Una peste alta mie chiar îmi place să merg pe jos. Așadar încalț șenilele, pun strat peste strat de haine, căciulă, glugă, fular, mănuși, într-un cuvânt mă echipez corespunzător și mă aventurez. A, am uitat de casca de protecție, dar n-oi fi eu atât de norocoasă să-mi zgâlțâi neuronii. Cât de rău putea să fie?

Ce să zic, așa traseu interesant de străbătut n-am mai avut de multă vreme. Din trei în trei minute îmi resetam orientarea în spațiu, făceam stânga-nprejur, escaladam munți, dealuri, podișuri, văi și câmpii nu prea am găsit de traversat, nici ape curgătoare. Aștept primăvara pentru asta. Joaca asta de-a „schimbă direcția acum!” mi se părea chiar distractivă. Adică, la naiba, cine a inventat mersul’ în linie dreaptă? Fără oprire, fără cotire, fără sărituri în lungime și-n lățime, hai și o țâră de balet… veața ie pustiu.

La gândul ăsta am început să zâmbesc.. Pardon, să rânjesc. Mi se părea de-a dreptu’ amuzant. Și-n plus afară era deja caniculă, la -6 grade cât se îndurase mercuru’ să urce-n termometru cred și eu, iar transpirație mea curgea râuri, fluvii. Mai erau și alți temerari ca mine dornici de sporturi extreme, de băgat picioru’ în nămeți virgini, neatinși de alții înainte, da’ parcă niciunu’ nu-și arăta fasolea mai abitir ca mine. Deh, probabil știau traseul dinainte ori aveau antrenament.

La un moment dat am fost nevoită să trec în mersul piticului pe sub niște cabluri puse la pământ de vântul puternic și mă rugam la sfântu’ Enel să nu fi fost de la el din ogradă. Nu de alta dar și transpirată și coafată nu puteam ajunge la destinație. Asta, dacă mai ajungeam. Am ajuns la timp, îmi luasem un avans bunicel, căci parcă bănuiam că un drum de maxim zece minute o să-l fac în dooșcinci de minute. M-am prăbușit într-un scaun, fericită nevoie mare de performanța mea, udă fleașcă, vie și nevătămată dar punctuală.

La întoarcere eram deja expertă, știam care trotuare sunt curățate de zăpadă, care trebuiau evitate, unde trebuia să merg degajată și unde trebuia să depun maxim de efort, chiar și pentru o banală traversare de stradă. Din păcate nu prea am avut multe clipe de relaxare, semn că concitadinii mei nu-s prea gospodari.

Stau și mă gândesc câtă lume a stat bine cu inima zilele acestea. Se pare că eu am reușit. Așadar, e timpu’ pentru cardio!

foto:  pixabay.com

 

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Cardio. E timpu’ pentru cardio!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Munți de zăpadă ca acum nu-mi aduc aminte să fi avut. Am avut în 2006 luna februarie toată cu temperaturi între -15 și -20, de a înghețat marea la mal pe o distanță de câteva sute de metri. Iar pe noi ne-a șocat factura la gaze. În rest, cardio să fie!!! :)))))

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Am avut și încă mai e atâta zăpadă încât o bloggeriță constănțeană a creat un eveniment pentru toți doritorii, să facem oameni de zăpadă pe faleză, în zona Casino. Eu nu-mi amintesc să fii avut asemenea cantități în ultimii 20 ani.

  1. :)) Te si vad escaladand nămeții!! De aici de la mine unde zapada așternută peste noapte s-a dizolvat peste zi pare foarte idilic. Un lucru stiu sigur, daca vine si aici ce e la voi, eu la volan nu ma urc!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Da, e cea mai înțeleaptă alegere. Școlile au fost închise toată săptămâna asta așa că nu se impunea deplasarea cu mașina. Doar la serviciu.

Lasă un răspuns