Ironiile mele, ironiile lor…

smiley-1706235_960_720Ştiu, e frig, e ploaie, ninge, polei, muci curgând ca Niagara, sezonul depresiilor e în plină expansiune cu şanse de scădere doar în sezonul reducerilor, mâini îngheţate pe volan, telefon sau bara din autobuz, da’ zău dacă nu le ignor complet când ironiile mele sau ale familiei mă fac să râd cu lacrimi.

Vin eu seara acasă cu chef de stat la orizontală şi nefăcut nimic ce atinge cote alarmante de entuziasm când îmi înţeapă retina cu insistenţă gunoiul nedus. Responsabilă de durerea din ochi e buburuza mare, asta intră în fişa ei de post, când e stăpână absolută sau regină încoronată peste domiciliu mai mult de trei ore.

Da’ energia mea pentru a-i reaminti asta pentru a ţâşpa oară e dusă pe alte flecuşleţe zilnice, plus că azi e ziua când prefer să fiu mută spre deliciul întregii familii, îi spun scurt şi la obiect Fă şi tu ceva azi pentru împărăţia ta, du gunoiul!  

Să nu mă luaţi cu superstiţii legate de noroc şi alte bazaconii, n-are fata timp şi treabă cu aşa ceva. Dacă e de dus, trebuie dus, chit că e la 5 dimineaţa sau la 12 noaptea. Punct. Mulţumesc, cu norocul încă stau bine.

Îmi răspunde clar și la obiect:

Am făcut ceva, ţi-am făcut viaţa mai frumoasă! 

Exact, super suficient. Și ca să pună şi-o cireaşă-n vârf de chef, susură drăgostos aproape enervându-mă drăgălăşenia mea, simpatia mea… O miros. Copilul ăsta printr-un exces de zel a încurcat sticla de vişinată cu aia de suc? Nope. E tot fiică-mea, zâmbindu-mi maliţios ca să mă sature. De unde naiba scoate textele astea?

Tot seara, în bucătărie. Soţul trebăluind de zor. Ce faci dragă? scot guguştiucul pe gură, deşi e evident ce face. Ă… mişcare? Acelaşi răspuns îl am şi când îl trimit la piaţă. Mă duc să fac mişcare, fără semnul întrebării. Vine transpirat, în timp record, deci nu-l pot contrazice.

Buburuza mică mi-o serveşte şi ea fără drept de replică, când o iau de la şcoală grăbită şi cu ochii pe ceas ca de obicei, de parcă mă aleargă hunii. E, parcă. Îi spun mai mereu Hai, te mişti mai cu talent azi? Ea, gâfâind să se ţină după mine şi rânjind fasolica Când mi-or creşte picioarele ca ale tale, o să te întreb la fel.

Mda, viaţa e frumoasă mai ales când ironia e la ea acasă. Bine, cu condiția vitală să nu am capsa pusă.

 

foto: pixabay.com

 

 

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Ironiile mele, ironiile lor…

Lasă un răspuns