Aruncatu’ cu privirea

runners-476106_960_720Vaiiii, offfff, auuuuu, mă doareee, mooorrrr… Cam aşa fac românii sport, de orice natură ar fi el. Sport să fie. Nu avem educaţie în sensul ăsta, nu avem timp, nu avem chef sau dorinţă. La un singur sport suntem cu toţii campioni, aţi ghicit, la aruncatu’ cu privirea. Şi la scuipatu’ de coji de seminţe pe oriunde ne vine inspiraţia, da’ ca să vezi, aici se cere ceva efort.

Bun, deci nu facem sport, nu ne atrage, ni se pare pierdere de timp aiurea şi ne enervăm teribil când nu se modelează corpul aşa cum am vrea după doar o tură de alergat. Sau de înot. Sau de orice astfel de mişcare. În schimb ne uităm cruciş sau curmeziş la orice temerar care aleargă ca bezmeticu’, ud de transpiraţie şi cu limba scoasă de-un cot, pe plajă când bate vântu’ mai tare sau pe banda întâi a oricărui bulevard ori dă buzna peste noi pe vreo alee din parc. Nu dă buzna, aleea e de vină, prea mică pentru cărucioare, pensionari, oameni cu câini sau copii cu accesorii.

Mă rog, ideea e că nu ne dăm în vânt să-i încurajăm sau să-i admirăm ci îi privim chiar ostentativ sau facem mişto de ei. Dacă mai e şi vreo „bunăciune” bine mulat sau mulată, deja urechile ei aud tot ce nu vor să audă, asta dacă nu sunt astupate cu nişte căşti. Bun, generalizez. Ştiu că nu toţi suntem la fel şi asta e partea cea mai bună.

Dar la naiba, oamenii ăştia fac ceva pentru ei fiindcă aşa vor, nu-i obligă, nu-i forţează nimeni, dar mai ales nu deranjează. Nu scuipă. Nu poluează. Nu aruncă gunoiul pe jos.

Nu fac nimic rău!!

Atunci de ce continuăm să cultivăm grobianismul?

foto: pixabay.com

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

10 thoughts on “Aruncatu’ cu privirea

  1. Offf, offff, offff… iar ai primit 527 de cereri de prietenie și 1231 de mesaje după alergarea de seară???
    Vezi că urmează să primești prin curier un mare buchet de flori… și o pizza.
    S-a gândit fanul (fanii?!) că dacă mai slăbești mult s-ar putea să nu te mai vadă la alergat. :))
    Săracul curier, are limba de 2 metri pătrați de cât a alergat după tine :))) neavând adresa a trebuit să te urmărească până la destinație.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      :)))) un cioban, doi ciobani, trei ciobani… Aleargă o tipă mai durdulie și se găsesc „lăudătorii” s-o încurajeze în stil caracteristic. Sauuu… bălesc după un poponeț mișto rău și dă-i cu laude. Din nou. Păi să nu-mi sară muștaru’? PS: eu nu mai alerg de mult iar cu glezna luxată acuș orice melc e vitezoman pe lângă mine. 😀

Lasă un răspuns